Forumul Asociatiei 21 DECEMBRIE 1989

[carmen]

http://www.youtube.com/watch?v=TQfdgEJ00oA

[carmen]

Exclusiv: Statul, ajutat cu bani de actionarul majoritar in afacerea "Rosia Montana"

25.01.20010

Pornită ca o afacere 100% de stat, exploatarea aurului de la Roşia Montană riscă să ajungă, după zece ani, o afacere 100% privată, fără ca statul să încaseze vreun leu.
Două gesturi de acum o lună ale Guvernului schimbă soarta afacerii de la Roşia Montană. Pe de o parte, Guvernul introduce, în decembrie, proiectul de exploatare a aurului în programul de guvernare, iar, pe de altă parte, tot în decembrie, Guvernul nu-şi mai apără interesele în această afacere.
La final, în decembrie viitor, ne putem trezi că mai deţinem doar 0,6% dintr-un proiect de miliarde de euro.

Gabriel Resources a venit cu banii şi pentru stat la majorarea de capital de la Roşia Montană Gold Corporation
Ministerul Economiei, Minvest şi, respectiv, Gabriel Resources au variante diferite faţă de ce s-a întâmplat cu majorarea de capital la Roşia Montană
Noi amănunte legate de capitalizarea companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) ne înfăţişează o operaţiune fără precedent în cei douăzeci de ani de tranziţie la capitalism: un acţionar privat vine cu banii săi ca să ajute statul român să participe la o majorare de capital.
Ajutorul investitorului se poate dovedi însă o vânzare mascată a acţiunilor statului în una dintre cele mai controversate afaceri: exploatarea zăcămintelor de aur de la Roşia Montană (unul dintre cele mai mari zăcăminte din lume neexploatate - 300 de tone de aur).
Explicaţiile actorilor implicaţi în afacere sunt contradictorii, dar cert este un lucru: Guvernul nu a mai venit cu bani să-şi mai susţină ponderea în afacerea "Roşia Montană", dar a primit, surprinzător, sprijinul investitorului - Gabriel Resources. Cum s-a ajuns la acest ajutor şi în ce condiţii s-a realizat este greu de spus, căci fiecare parte are propria variantă.
Adriean Videanu, ministrul economiei, cel care gestionează participaţia statului în proiectul de la Roşia Montană, susţine că s-au luat măsurile necesare ca ponderea statului în această afacere să nu fie diminuată, în ciuda faptului că societatea statului nu a venit cu banii (115 milioane de lei din cele 597 de milioane de lei, la cât s-a ridicat valoarea totală a noilor acţiuni emise).
Compania Naţională Minvest Deva (subordonată Ministerului Economiei) s-a angajat să participe la creşterea capitalului social al societăţii RMGC, pentru pachetul de 19,3%.
Doar că nu a venit şi cu banii, pentru că susţine că nu-i are. Nici Guvernul nu i-a sărit în ajutor. De aici a pornit o întreagă operaţiune, în care investitorii privaţi, avocaţi şi reprezentanţi ai statului, şi-au dat mâna ca să salveze participaţia statului în proiect.
Cel puţin aşa reiese din declaraţiile oficiale.
Neoficial, stăm prost. Căci întreaga operaţiune seamănă, mai degrabă, cu o cedare a acţiunilor statului investitorului, decât cu o operaţiune de conservare a cotei sale de profit.
La capătul acestei operaţiuni, statul riscă să nu mai conteze, practic, în afacerea Roşia Montană, iar partea sa din profitul afacerii să scadă spre zero.
Ministrul Adriean Videanu ne-a declarat că formula agreată cu investitorul canadian reduce, în opinia sa, riscul ca interesele statului să fie afectate în afacere: "Majorarea de capital social necesită contractarea unui credit. Acţionarul majoritar, Gabriel Resources, va garanta împrumutul pentru acţionarul minoritar, compania Minvest Deva. Plata creditului se va face către Gabriel Resources din dividendele care îi vor fi atribuite companiei de stat în cadrul acestei afaceri. Statul s-a asigurat, astfel, că-şi va menţine cota de 19% din proiectul Roşia Montană şi în urma majorării capitalului, pentru că acţionarul majoritar (n.r.- Gabriel Resources) va avea tot interesul să asigure Minvest Deva resursele necesare achitării acestui credit".
Adriean Videanu este un om de afaceri cu experienţă, de aceea este greu de înţeles cum de consideră că este sufiecient acest împrumut ca să fie salvată partea statului.
Ce garanţii avem că peste un an, investitorul Gabriel Reosurces nu va bloca distribuirea dividendelor, preferând ca în locul celor 115 milioane de lei împrumutate statului să preia participaţia acestuia în proiect?
Cu cele 115 milioane de lei, Gabriel Resources şi-ar putea asigura 99% din afacerea "Roşia Montană". Adică, pentru aproape 27 de milioane de euro, Gabriel Resources şi-ar asigura, ulterior, venituri de sute de milioane de euro, dacă nu chiar miliarde de euro din profit (greu de estimat acum care va fi profitul companiei în anii următori, dacă va demara exploatarea zăcământului, căci ele vor depinde de cum va evolua preţul aurului).
Poate că ar fi fost mai simplu ca Guvernul, reprezentat de domnul Videanu în acest caz, să spună franc că poate bloca oricând proiectul dacă investitorii atentează la acţiunile statului şi că astfel este sigur pe partea sa din afacere.
Dar ministrul Videanu susţine că investitorul va fi direct interesat ca statul să încaseze dividendele din afacere, la cota actuală de 19%, ca să-şi recupereze împrumutul.
Cealaltă perspectivă logică este aceea că şi statul va fi direct interesat ca exploatarea aurului să demareze cât mai repede ca să poată încasa dividendele, cu care să-şi achite apoi împrumutul faţă de Gabriel Resources.
Ceea ce aşază Guvernul într-un conflict de interese, pentru că Guvernul este cel care trebuie să analizeze imparţial impactul proiectului pentru a-i acorda sau nu avizele necesare exploatării, în special pe zona de mediu.
Dacă tot a introdus proiectul în programul de guvernare, Guvernul putea găsi şi banii să-şi păstreze cota în afacere (considerată de unii specialişti şi aşa destul de redusă).
Istoria afacerii de la Roşia Montană ne arată că statul a mai acceptat o dată să-i fie redusă participaţia în compania Roşia Montană Gold Corporation, acum zece ani, tot în urma unei majorări de capital.
Atunci, participaţia Minvest a fost redusă de la 33%, la 19%. Acum, Minvest riscă să-şi reducă cota de la 19%, la doar 0,6%.
Varianta prezentată nouă de ministrul Videanu nu este nici măcar confirmată de celălalt actor major al afacerii, Gabriel Resources (după cum puteţi citi alăturat).
Pe de altă parte, şeful Minvest Deva are o altă perspectivă asupra modului în care statul îşi va păstra cota în afacere.
Adică, o singură operaţiune, trei actori, trei opinii diferite. Ceea ce arată modul cel puţin ciudat în care Guvernul tratează o afacere pe care tocmai a inclus-o printre priorităţile din programul său de guvernare.
Exact când pare că Guvernul vrea să se implice făţiş în susţinerea proiectului lasă deschisă posibilitatea să iasă din el. Gratis.

Istoria operaţiunii

- octombrie 2008
Administratorii afacerii Roşia Montană Gold Corporation constată deteriorarea activului net sub limita legală şi convoacă AGA pentru a decide asupra viitorului societăţii, fie dizolvare, fie continuarea activităţii;
- decembrie 2008
Acţionarii companiei de la Roşia Montană decid continuarea activităţii şi îi împuterniceşte pe administratori să găsească soluţii pentru îmbunătăţirea activului net;
- septembrie 2009
Administratorii propun o majorare de capital, prin emisiunea de noi acţiuni, operaţiune aprobată de AGA în octombrie 2009, la valoarea totală de 597 milioane de lei (202 milioane de dolari). Reprezentantul companiei statului Minvest nu votează pentru majorarea de capital;
- decembrie 2009
Pe 16 decembrie 2009, data limită, Minvest subscrie la majorarea de capital, dar nu vine cu partea sa de 115 milioane de lei. Toţi banii sunt vărsaţi de către Gabriel Resources Ltd, inclusiv cele 115 milioane pentru partea statului.

Gabriel Resources: "Noi am venit cu toţi banii la majorarea de capital"
Reporter: Care a fost modalitatea agreată de către acţionari (Gabriel Resources şi compania naţională Minvest Deva) pentru plata noilor acţiuni subscrise la majorarea de capital de la RMGC în valoare de 597 de milioane de lei? Care este termenul fixat de AGA până la care toţi acţionarii trebuie să verse banii?
Gabriel Resources: Finanţarea integrală a proiectului Roşia Montană se face de către Gabriel Resources. Plata noilor acţiuni a fost efectuată în decembrie 2009, iar Gabriel Resources a vărsat toţi banii pentru această operaţiune.
Reporter: Domnul Daniel Andronache, directorul general al Minvest şi membru în Consiliul de administraţie al RMGC, susţine că acţionarul Gabriel Resources a vărsat deja banii, în decembrie, pentru noile acţiuni emise, iar Minvest îşi va compensa partea cu dividendele pe care le va încasa de la RMGC. Există vreun acord sau memorandum între cele două părţi (Minvest şi Gabriel Resources), prin care Gabriel Resources garantează distribuirea dividendelor şi, mai ales, că nu va dilua participaţia Minvest în cazul în care va compania RMGC nu va realiza profit nici în anii următori?
Gabriel Resources: Actul constitutiv prevede distribuirea de dividende conform cotei de participare la capital.
Reporter: Pe de altă parte, oficiali ai Ministerului Economiei susţin că banii pentru majorarea de capital vor fi obţinuti printr-un credit, iar Gabriel Resources va garanta şi pentru banii necesari Minvest, iar, ulterior, compania statului îşi va achita creditul cu dividendele obţinute de la RMGC. În ce calitate va garanta Gabriel Resources o companie de stat şi care va fi obiectul garanţiei?
Gabriel Resources: Nu confirmăm această informaţie.
Reporter: Care a fost motivul pentru care participaţia Minvest a fost diluată de la 33%, la doar 19%, în anul 2000, după ce licenţa de exploatare-dezvoltare a fost transferată de la Minvest la RMGC?
Gabriel Resources: Aşa au hotărât acţionarii la acel moment, în urma unui studiu de fezabilitate.
(Notă: Răspunsurile Gabriel Resources au fost obţinute prin intermediul Biroului de Presă al "Roşia Montană Gold Corporation".)


Adriean Videanu, ministrul economiei: "Majorarea de capital social necesită contractarea unui credit. Acţionarul majoritar, Gabriel Resources, va garanta împrumutul pentru acţionarul minoritar - Minvest Deva. Plata creditului se va face din dividendele care îi vor fi atribuite companiei de stat în cadrul acestei afaceri. Statul s-a asigurat, astfel, că-şi va menţine cota de 19% din proiectul Roşia Montană şi în urma majorării capitalului, pentru că acţionarul majoritar va avea tot interesul să asigure Minvest Deva resursele necesare achitării acestui credit".

Daniel Andronache, directorul general al companiei Naţionale Minvest Deva (subordonată Ministerului Economiei): "Acţionarul majoritar (n.r.-Gabriel Resources) a vărsat deja banii, iar pentru Minvest s-a acceptat soluţia compensării vărsămintelor cu dividendele pe anii următori".


Alina Toma, Daniel Bojin

http://www.bursa.ro/on-line/s=companii_afaceri&articol=73609.html

http://adevarul. ro/editorial_ -_ovidiu_ nahoi/Rosia_ Montana-_ ne_pasa_7_ 195650435. html

[carmen]

http://www.youtube.com/watch?v=5idEdwCXIAY

[carmen]

Specialiştii ASE demontează proiectul Roşia Montană

Eveniment - Afrodita Cicovschi / afrodita.cicovschi@curierulnational.ro
(citeste alte articole de acelasi autor »)

Un studiu întocmit de prof. univ. dr. şi ingineri arată că se va cheltui de la buget de zeci de ori mai mult decât beneficiul pentru a gestiona dezastrul rămas după exploatare
În cazul unui accident, materialul toxic ajunge în reţeaua hidrografică din zonă şi a Dunării cu difuziune în Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina

"Investiţia de la Roşia Montană nu este în avantajul statului român. România rămâne cu un zăcământ preţios epuizat, un beneficiu minim va fi cheltuit înzecit pe următorii o sută de ani sau mai mult, pentru a gestiona dezastrul rămas după exploatare. Dezastrul cuprinde: schimbarea peisajului natural, aspect selenar adus zonei, deşeuri depozitate pe termen nelimitat în toată zona, un iaz de decantare cu o zestre uriaşă de material toxic care, accidental, poate ajunge în reţeaua hidrografică din zonă şi a Dunării cu difuziune în Ungaria, Serbia, Bulgaria, Ucraina, pagubele fiind foarte greu de calculat, ca şi responsabilitatea celor vinovaţi (evident, aceasta aparţine statului român)". Acestea sunt concluziile cuprinse într-un studiu realizat de Florina Bran şi Afrodita Iorgulescu - profesori universitari doctori din cadrul Academiei de Ştiinţe Economice din Bucureşti şi inginerul Gheorghe Manea.
Susţinând că "multe generaţii umane vor sta sub ameninţarea iazului de decantare şi a haldelor de steril de la Roşia Montană" şi că "bugetul de stat va avea, anual, un capitol de cheltuieli destinat acoperirii nesăbuinţei decidenţilor (lobby-ştilor) ce au înlesnit o asemenea investiţie", autorii lucrării cer autorităţilor statului să comande un studiu pentru simularea spargerii barajului iazului de decantare de la Roşia Montană. "Rezultatul este previzibil: vezi celelalte accidente petrecute în exploatările de aur cu tehnologia cu cianuri. Şi atunci, întrebarea finală: cui i-a folosit această investiţie?", notează specialiştii.

2.134,9 mil. tone de substanţe toxice ar putea fi deversate

Pornind de la documentaţia la Proiectul Roşia Montană, întocmită de beneficiar în vederea obţinerii avizelor de începere a lucrărilor de exploatare a minereurilor de aur şi argint din zonă şi de la ipoteza că investiţia a fost realizată şi a funcţionat normal tehnologic şi corect legal în cei 16 - 20 ani, precum şi de la ideea că decidenţii ce au sprijinit investiţia din partea statului român (Dan Ion Popescu, Sassu, Berceanu, Videanu, un ministru al Culturii, autorităţile locale etc) au slujit interesului naţional şi au adus bani la buget şi prosperitate în zona Munţilor Apuseni, autorii lucrării evocă momentul închiderii investiţiei, încercând să evidenţieze ce rămâne în urmă. Rezultatele sunt dezastruoase: 2.134,9 mil. tone de substanţe toxice pot fi deversate, în cazul unui accident, în Mureş şi în Dunăre, în documentaţie nespecificându-se unde, cum şi dacă vor fi construite depozitele special amenajate sau în rezervoare cu pereţi dubli pentru utilajele, rezervoarele, substanţele toxice, uleiurile reziduale, solvenţii, materialele rezultate în urma demolărilor.

Firma care va monitoriza zona va fi plătită de la buget

Din analiza datelor şi aprecierilor specialiştilor ce au întocmit documentaţia necesară firmei Gold Corporation pentru a obţine avizele de mediu reiese că după închiderea investiţiei urmează o activitate complexă, amplă de gestionare a apelor acide, întreţinerea infrastructurii iazurilor (barajelor), reţelelor de colectare a apelor pluviale, scurgerilor (exfiltraţilor) din iazuri şi halde, monitorizarea haldelor de deşeuri solide, pomparea apei limpezite din iazul principal în concavitatea unei mine, tratarea apelor acide cu conţinut de sulf, a apelor ce provin din apa interstiţială din iazul principal, a apei limpezite cu conţinut de cianuri şi metale grele etc. Instalaţiile rămân să funcţioneze în sistemul de tratare a apelor pe termen nelimitat cu tot ce înseamnă această activitate precum necesarul de reactivi, energia electrică, reţele de conducte, deşeuri de la staţiile de tratare, personal de operare şi de supraveghere, întreţinere instalaţii, reţele de drumuri, laboratoare etc.
Astfel, potrivit autorilor studiului, "o entitate organizatorică trebuie înfiinţată şi pusă în mişcare pe termen nelimitat pentru gestiunea zonei după închiderea minei. Bugetul anual al acestei entităţi (eventual firmă particulară) va trebui alimentat din fonduri bugetare pe termen nelimitat".

Decizia va fi luată de Guvern

Ministrul Mediului şi Pădurilor, Laszlo Borbely, a afirmat într-o întâlnire avută miercuri cu reprezentanţii mai multor ONG de mediu pe tema proiectului Roşia Montană că decizia în privinţa acestuia va fi luată în Guvern indiferent de soluţia propusă de CSAT. "Consider că până când Gold Corporation nu vine cu un certificat de urbanism valabil nu putem face pasul următor", a mai spus ministrul.
12 tone de cianuri se pot deversa în Mureş
Documentaţia la proiect nu prevede obligaţia investitorului de a demola toată infrastructura de producţie rămasă inutilă pe platforma tehnologică după închiderea investiţiei. "Investitorul recunoaşte că mai sunt tehnologii de pus la punct în domeniul gestiunii apelor poluate din zonă. Să presupunem că va stabili, pe parcursul exploatării unele din acestea, dar recomandă în documentaţie că se vor efectua cercetări şi după închiderea investiţiei în funcţie de comportamentul chimic al apei din iazul de decantare sau a apelor neutralizate, dar nu denocivizate. Cine va efectua aceste cercetări şi pe banii cui?", notează specialiştii.
De altfel, în documentaţia RMGC - Vol.18, pag 102 se menţionează că "vor fi emisii permanente de acid cianhidric în aerul atmosferic din zona iazului de decantare (suprafaţa acestuia este de 363,14 ha)", iar la pagina 131 că "în cazul avarierii barajului de decantare se vor deversa, în aval, 12.000 kg cianuri, o cantitate de steril situată între 7,8 - 37,7 mil mc, la care se adaugă şi apa interstiţială în volum de 3,8 - 11,7 mii mc. Concentraţia cianurilor în râurile din aval (Mureş -Dunăre ) poate să se situeze între 0,06 şi 1,3 mg/litru (la graniţa cu Ungaria)". În vol. 32, pag. 37 din documentaţie se precizează că barajul principal poate ceda ca "urmare a unor fenomene seismice, cedării fundaţiei, eroziunii sau avarierii conductelor sau ameninţărilor artificiale (umane)".

Accidente majore petrecute în ultimii 10 ani

Barajul iazului de decantare cunoaşte o uzură în timp, după cum se poate deduce şi din Declaraţia Parlamentului German, din 27 octombrie 2000, prin care se interzice folosirea tehnologiei cu cianuri la extragerea aurului. Se dau, ca argumente, următoarele exemple de asemenea accidente majore petrecute numai în ultimii 10 ani: - Summtville - Colorado, SUA, 1993; - Harmony Mine, Africa de Sud, 1994; - Manila, Filipine, 1905; - Omai, Guyana, 1995; - Homestake Mine, Africa de Sud; - Dakota, SUA, 1996; - Gold Quarry Mine - Nevada, SUA, 1997; - Kumtor, Kirghistan 1998 şi 2000; - Baia Mare, România, 2000; - Orega - Papua, Noua Guinee (scurgeri permanente); - Galena Creek- Montana SUA; - Western Shashone, SUA, 1997; - Yanavocha, Peru, 2000; - Bea Mountain-Montana, SUA, 1998.

http://www.curierulnational.ro/Eveniment/2010-02-04/Specialistii+ASE+demonteaza++proiectul+Rosia+Montana

[carmen]

Guvernul vrea sa traga Rosia Montana pe Academie

16 January, 2010

Adoptarea bugetului Academiei Romane depinde de reformularea pozitiei acesteia in ecuatia Rosia Montana . Comisiile reunite de Invatamant si Stiinta ale Parlamentului au aprobat majorarea bugetului Academiei cu 20 de milioane de lei, bani destinati, in mare parte, cheltuielilor de personal.

Pentru ca aceasta majorare sa treaca de Parlament, academicienii ar urma sa-si schimbe pozitia in privinta proiectului de la Rosia Montana, iar actualul presedinte al Academiei Romane, Ionel Haiduc, foarte critic pe chestiunea respectiva, ar urma sa fie inlocuit cu Razvan Theodorescu la alegerile din acest an.
Sa nu uitam ca legaturile dintre Basescu si PD-L cu Gold Corporation, firma canadiana care vrea sa exploateze cu cianuri aurul de la Rosia Montana, dateaza din 2004, cand societatea respectiva a finantat campania electorala a presedintelui Romaniei. Legatura cu Gold Corporation a fost facuta prin GMP, firma de publicitate care se ocupa atunci de imaginea lui Basescu. Acum Adrian Videanu a inclus Rosia Montana in Programul Guvernamental. Videanu este foarte apropiat de John Ashton, fostul vice-presedinte al GC, care acum se ocupa de Marmosim. Exploatarea de la Rosia Montana trebuie sa inceapa in 2014, dar pana atunci trebuie asigurata infrastructura. Videanu a asigurat compania ca problema Academiei Romane "va fi un fleac!" Dar pana ii va si "ciurui" pe Seniori e cale lunga. Nu stim daca acestia il vor si accepta pe Theodorescu si se vor lasa cumparati de cativa arginti ai guvernului. (S.S.)
http://www.agentia.org/anchete/Guvernul-vrea-sa-traga-Rosia-Montana-pe-Academie-435.html

[carmen]

Ce ar distruge exploatarea de la Rosia Montana?

Daca proiectele de exploatare de la Rosia Montana se vor pune in aplicare, Romania va ramane fara cativa munti si fara un sit cu vestigii arheologice de importanta majora pentru patrimoniul mondial.

"Exista numeroase argumente pentru ca acest criteriu arheologic sa fie unul fundamental de spus NU proiectului", a declarat prof. dr. Mircea Babes, cercetator stiintific principal la Institutul de Arheologie "Vasile Parvan", potrivit Evenimentul Zilei.

Astfel, 99% din vestigiile civilizatiei romane de la Alburnus Maior, numele localitatii antice de la actuala Rosia Montana, ar disparea.

Autoritatile locale au blocat din interes investitiile si turismul la Rosia Montana?

Dintre vestigiile civilitatiei romane vor fi salvate doua constructii, un monument circular funerar si un edificiu public, insa acestea ar ramane izolate in mijlocul unui santier.

"Incercand sa contracareze obiectia noastra esentiala, faptul ca in pantecul muntilor Cetate si Carnic sunt peste cinci kilometri de galerii romane sapate cu dalta si cu ciocanul, ne-au spus: pai astea oricum vor fi inaccesibile, nu vor putea sa intre oamenii in ele, pentru ca nu pot fi intretinute, nu exista aeraj, curg apele. Asta este un argument? Daca vizitatorul de la Gizeh nu poate sa intre in piramida lui Kheops sa vada camera funerara, inseamna ca nu este importanta? Daca vizitatorul Romei nu are voie decat rarisim sa intre in fusul Columnei Traiane, pe scarile maiestrit sculptate - deci 99% din vizitatori nu vor putea niciodata - asta inseamna ca valoarea respectivului monument este anulata?", se intreaba Babes.

Vineri, 12 Februarie 2010
Sursa: Ziare.com

[carmen]

Razboi intre Ioan T. Morar si Mircea Toma.
Cu Rosia Montana la mijloc

de Mihai Goţiu
04 Mar 2010

Acesta este unul dintre cele mai triste articole pe care le-am scris până acum. Pentru că vine în urma unei dezamăgiri profunde, a unui gust extrem de amar lăsat de unul dintre articolele publicate în urmă cu câteva ore pe VoxPublica. ”Cum să obții bani înjurând Proiectul de la Roșia Montană” se cheamă articolul și este semnat de Ioan T. Morar. Pentru a înțelege mai bine această amărăciune e necesară o scurtă întoarcere în timp.

Lui Ioan T. Morar îi sunt dator. În 1994, student în anul II fiind, am debutat în presa centrală în urma unor scrisori trimise redacțiilor. Una la ”Fotbal Plus”, publicată, și una la ”Academia Cațavencu”. Cea din urmă nu a fost publicată, dar I.T. Morar mi-a răspuns explicându-mi că deși el a susținut textul, nu a reușit să-și convingă și colegii. Cu toate acestea, eram avertizat că am intrat ”în rețea”. Ce însemna acest lucru am înțeles o lună mai târziu, când am primit o invitație pentru a participa, la Hotel ”Aro” din Brașov, la conferința de constituire a Agenției Naționale de Monitorizare a Presei a ”Academiei Cațavencu”. A fost o șansă extraordinară ca, la doar 20 de ani, să înțeleg mecanismele manipulării și modul în care funcționează presa. Lucruri pe care, la acea vreme, nu prea aveai la ce școală să le înveți. Cum ar veni, am pornit la drum vaccinat, având la îndemână un instrument de evaluare al mesajelor transmise prin mass-media și al gradului lor de contaminare (intenționată sau cauzată de ignoranță). Tot atunci s-a născut și interesul meu pentru prelucrarea inconștientă de informație determinată de articolele jurnalistice. Coordonatorii conferinței de la Brașov au fost Ioan T. Morar și Mircea Toma.

De când scriem pe aceeași platformă, punctele mele de vedere au fost, nu de puține ori, diferite de cele ale lui Ioan T. Morar. Uneori radical diferite. Nu am considerat niciodată că acest lucru ar fi un capăt de lume. Și nici nu am simțit nevoia să reacționez. Ce e diferit în cazul de față? Habar nu am când și ce a declanșat ruptura dintre Ioan T. Morar și Mircea Toma. Răfuindu-se însă cu Mircea Toma, în articol se fac niște generalizări care aduc atingere unor ONG-uri și unor persoane pe care le cunosc foarte bine.

Înainte de a merge mai departe, trebuie să fac niște precizări: nu sunt membru al vreunui ONG, nu sunt nici ecologist (chiar dacă am ajuns să consider juste multe dintre punctele lor de vedere) și nici stângist (etichetă care, după ce mi-a fost aplicată, i-a făcut pe mulți dintre prietenii mei, care îmi cunosc convingerile reale, să zâmbească; mă rog, mai nou am văzut că și Adrian Marino a fost etichetat ca fiind stângist – ei bine, dacă Marino a fost de stângist, atunci probabil că sunt și eu).

Interesul pentru Roșia Montană s-a născut dintr-o motivație strict jurnalistică, în urmă cu 8 ani, când am citit o știre în ziarele centrale referitoare la furtul unei importante cantități de dinamită din depozitele fostei companii de stat, Minvest, care a exploatat aurul de la Roșia Montana. De atunci, am pierdut numărul drumurilor făcute la Roșia Montană, sutele de interviuri și discuții purtate cu localnici, cu specialiști în diferite domenii, cu reprezentanți ai diferitelor ONG-uri ori cu cei ai RMGC. În timp, inevitabil, mi-am format un punct de vedere despre acest subiect, punct de vedere pe care l-am exprimat de mai multe ori în ultimii doi ani (inclusiv aici, pe VoxPublica).

Așadar, revenind la articolul în discuție. Ce susține Ioan T. Morar? Citez: ”Există două feluri de ONG-uri: unele serioase, temeinice, apărute ca o necesitate a societăţii civile, pe care le respect şi, dacă e cazul, le sprijin, pe de o parte, şi altele, nişte şmecherii prin care obţii nişte bani de salarii pentru cîţiva militanţi de profesie care nu şi-au găsit al serviciu”. Sunt perfect de acord cu această afirmație. Care este situația la Roșia Montana? Ei bine, în Roșia există trei ONG-uri, Alburnus Maior, Pro Rosia Montana și Pro Dreptatea. Acestora li se adaugă un punct de informare al Fundației ”Soros”.

Alburnus Maior este cel mai vechi dintre aceste ONG-uri, înființat în anul 2000, de către localnicii din Roșia Montana care se opun proiec tului RMGC. Membrii Alburnus Maior nu sunt salariați, ci membri cotizanți ai asociației, iar finanțările primite au fost folosite pentru a organiza diferitele evenimente din Roșia Montană (cum ar fi FânFest ori acțiunile în justiție – câștigate pe linie până în acest moment – împotriva RMGC și împotriva autorităților locale care au eliberat acte contrare legii).
Pro Dreptatea și Pro Roșia Montana sunt două asociații înființate recent. Majoritatea membrilor acestor ONG-uri sunt dintre cei care și-au vândut deja proprietățile din Roșia către RMGC sau provin din sate ale comunei Roșia Montana care nu sunt vizate direct de proiect. În ultima perioadă, aceste două organizații, care se pretind a fi ”adevărații reprezentanți ai comunităților din județul Alba”, au desfășurat o intensă activitate de PR. Este memorabilă o asemenea acțiune, o scrisoare deschisă în favoarea mineritului, prezentată în presă ca fiind semnată de cetățenii Roșiei. Asta chiar dacă numărul de semnături era mai mare decât numărul localnicilor din comuna Roșia Montană (greșeală a presei ori manipulare crasă?)! Cine finanțează aceste ONG-uri? A recunoscut-o președintele Pro Dreptatea, anul trecut, într-o emisiune realizată pe Realitatea TV de Mihai Tatulici. O emisiune în care reprezentantul Pro Dreptatea a afirmat că ONG-ul pe care îl conduce ”a fost înființat în scopul susținerii RMGC”. Așadar, un ONG înființat special pentru a susține o corporație… Nebănuite sunt căile societății civile în România.

Puteți și singuri să trageți concluzia: care ONG-uri reprezintă societatea civilă și care sunt cele, conform lui Ioan T. Morar, sunt constituite pe ”nişte şmecherii prin care obţii nişte bani de salarii pentru cîţiva militanţi de profesie care nu şi-au găsit al servici”.

Ce mai susține Ioan T. Morar? ”Ce prezinţi inspectorilor “finanţatori” dacă vrei să iei bani anul viitor? Păi, nişte poze de la un mic protest în faţa Parlamentului/Guvernului/ministerului Mediului şi nişte articole din ziare. În care, deontologic, nu sînt sunaţi şi reprezentaţii proiectului, să nu strice, cumva, toată demonstraţia activistului-ziarist. În plus, nici nu-i interesează opinia celelilalte părţi! Că doar banii se dau dacă e otravă, nene! Astfel de articole i s-au refuzat lui Mircea Toma în Caţavencu.”

Ei bine, ”prietenul” Google poate răspunde la această afirmație. Doritorii pot căuta de câte ori au apărut în ultimii doi ani pe site-urile de presă (cele care, teoretic, respectă regulile jurnalistice) pozițiile celor de la Alburnus Maior FĂRĂ citarea reprezentanților proiectului și de câte ori au apărut pozițiile celor de la Pro Dreptatea și Pro Roșia Montana FĂRĂ citarea opozanților proiectului. E un simplu exercțiu statitisc extrem de util. Asta pentru a nu aduce în discuție interviurile și materiale cu tentă explicit publictară realizate cu reprezentanții RMGC, fără absolut nicio reacție de la opozanți.

Nu știu ce articole i s-au refuzat lui Mircea Toma în Cațavencu, însă știu (și am scris despre acest lucru) ce articol mi s-a cerut să blochez pe site-ul ”Clujeanul” referitor la Roșia Montană. Articol în care era citat explicit cel care reprezenta RMGC. Și mai știu care au fost consecințele suportate în urma refuzului de a bloca acel articol în lipsa unei decizii scrise, semnate și motivate din punct de vedere jurnalistic. Bizară coincidență, decizia de închidere a ”Clujeanului” a fost comunicată la câteva ore după publicarea unui alt articol referitor la Roșia Montana…

Acestea au fost precizările pe care am ținut să le fac referitoare la articolul ”Cum să obții bani înjurând Proiectul de la Roșia Montană”. Nu, înjurând proiectul de la Roșia Montană nu se obțin bani. Ci se pierd bani. Și locuri de muncă. Dar, cu toate acestea, dimineața te poți privi liniștit în oglindă. Ești același. Iar acest lucru valorează mai mult decât toți banii și toate locurile de muncă din lume. Vorba unui celebru slogan publicitar: ”prietenii știu de ce”.

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/razboi-intre-ioan-t-morar-si-mircea-toma-cu-rosia-montana-la-mijloc-32524.html

[carmen]

Roşia Montană, "piază rea" pentru un arheolog roman

Andreea Dogar
Joi, 11 Martie 2010

Când era copil, voia să devină muzician. Însă pasiunea pentru limbile clasice l-a îndreptat spre o cu totul altă profesie, care nu avea legătură cu partiturile, ci cu pietrele din pământ. Pentru un specialist în istoria romană care a terminat Facultatea de Istorie şi Filozofie de la Cluj cu media 10 şi care a predat la universităţi prestigioase din Europa, precum Sorbona, se poate spune că parcursul profesional al arheologului Ioan Piso a luat uneori turnuri bizare. A fost exclus din mai multe comisii naţionale pentru patrimoniu şi a fost demis de trei ori din funţia de director al Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei.

A dat Ministerul Culturii în judecată şi a câştigat procesele de fiecare dată.

Astăzi, 11 martie, potrivit unei decizii irevocabile a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din data de 9 februarie, profesorul Piso ar trebui să fie reinstalat în funcţia de director al muzeului, pentru cea de-a treia oară. Într-un interviu pentru evz.ro, Piso povesteşte cum şi-a început cariera de arheolog într-un stat totalitar şi de ce consideră el că neplăcerile de care a avut parte în ultimii ani sunt o consecinţă directă a faptului că s-a opus public proiectului minier de la Roşia Montană.

Evz. ro: Când anume v-aţi decis să deveniţi arheolog?

Ioan Piso: M-am născut în 1944 la Petroşani, într-o familie de intelectuali. Tatăl meu era inginer minier, dar urmase liceul clasic săsesc la Sighişoara, cu opt ani de latină, cinci de greacă şi, facultativ, ebraica şi literatura maghiară. Apoi a studiat în Austria şi în Germania. El este cel care m-a învăţat germana şi engleza şi mi i-a pus în mâna pe Schiller, Goethe şi Oscar Wilde.

Urmam la Petroşani secţia reală a liceului, dar voiam să devin muzician. Interpretam la pian piese pretenţioase şi nu mai aveam de la cine învăţa. Voiam la 15 ani să mă duc la Liceul de Muzică din Cluj. Atunci am suferit prima mare decepţie. Părinţii aveau cheltuieli mari şi datorii din cauza unei case şi nu m-au putut trimite la Cluj. Şi-au dat seama că sufăr şi au vrut să-mi acorde o consolare.

Exista pe-atunci la Petroşani un erudit cum nu-mi va mai fi dat să cunosc, Ilie Preda Mosic. Era fiu de momârlan (aşa se numesc băştinaşii din Valea Jiului, în majoritate ciobani), iar de copil citea autorii latini. Când tatăl său îl trimitea cu oile la munte, avea întotdeauna un Virgiliu în traistă. A studiat istoria şi limbile clasice la Bucureşti şi la Roma, iar în anii ’50 era rău privit de organele de represiune comuniste. Cunoştea şapte limbi, iar părinţii mei m-au dat pe mâna profesorului Mosic.

Când făcea cu mine interpretări din Eminescu, pe masă se aflau Sappho din Lesbos, Horatiu, Goethe, Schpenhauer şi Upanişadele într-o traducere în limba franceză. M-a învăţat să citesc curent în limba latină, apoi m-a învăţat, pe baza capodoperelor literare, franceza şi italiana. Limba greacă am învăţat-o singur, după ce tatăl meu mi-a cumpărat un manual şi un dicţionar.

"Orice nouă descoperire îţi poate da peste cap întreaga construcţie"

Astfel, spre mirarea multora, m-am decis nu pentru o carieră tehnică, ci pentru limbile clasice. Tatăl meu şi-a amintit atunci că profesorul Constantin Daicoviciu venea, pe când era elev, în casa bunicului meu din Caransebeş. M-a luat de mâna şi m-a dus la Cluj. Profesorul Daicoviciu m-a întrebat la ce mă pricep şi, când a auzit că vreau să studiez în continuare limbi clasice, mi-a răspuns că o asemenea secţie nu mai exista la Universitatea din Cluj, dar că nu era nevoie să mă duc pentru asta la Bucureşti. Toate aceste cunoştinţe urmau a-mi folosi în arheologie.

Am intrat în anul 1962 cu media cea mai mare la Facultatea de Istorie şi Filozofie a Universităţii din Cluj. Primul şantier arheologic l-am văzut în toamna anului 1962 la Gura Baciului, unde făcea săpături marele preistorician şi om de cultură Nicolae Vlassa. Am cărat atunci de-acolo, împreuna cu un alt coleg, o piatră de moară, iar cu Nicolae Vlassa am rămas bun prieten.

Într-o zi, tot în 1962, pe când căutam ceva bibliografie în limba franceză, m-a chemat la o discuţie profesorul Hadrian Daicoviciu, care pe-atunci săpa în Munţii Orăştiei şi conducea cercul studenţesc de arheologie. Am intrat în acest cerc, iar pâna în anul 1972 am luat parte la săpăturile de la cetăţile dacice. Am absolvit în 1967 facultatea cu media 10, iar profesorul Constantin Daicoviciu m-a reţinut la catedră ca asistent. Apoi m-a trimis la Universitatea din Viena pentru doi ani (1968-1970) cu o bursa Herder, pentru a-mi desăvârşi studiile.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră profesia de arheolog?

În literatură sau în muzică te poţi pune în faţa unui perete alb şi, dacă ai har, opera ta rămâne nemuritoare. Într-o ştiinţă cum este arheologia, orice nouă descoperire îţi poate da peste cap întreaga construcţie, oricât ar fi ea de genială. Ce producem noi este efemer. Este bine să fim conştienţi de limitele noastre, adică să ne cunoaştem pe noi înşine. Ce rămâne din toată zbaterea noastră? Căutarea adevărului, chiar dacă ştim că nu-l vom cunoaşte niciodată în întregime.

Aţi predat la mai multe universităţi din afara ţării, în Austria şi în Franţa.
Am preferat de la început să mă supun unui juriu ştiinţific internaţional. În ciuda unor piedici, încă din 1978 am publicat studii în cele mai cunoscute reviste din străinătate, ceea ce m-a făcut cunoscut. Am primit zeci de invitaţii la conferinţe, la congrese sau la a preda la universităţi de prestigiu. Zadarnic însă, fiindcă după moartea din 1973 a profesorului Constantin Daicoviciu, nu am mai fost lăsat să plec. Nu i-am făcut pe plac unei anumite instituţii.

Ţin minte că şapte ani la rând am fost invitat să ţin cursuri la Universitatea din Viena şi tot şapte ani mi-a fost oferită bursa de cercetare Humboldt. Odată am fost invitat la un colocviu la Carthagina, dar invitaţia mi-a parvenit în bătaie de joc la o zi după încheierea colocviului.

După 1989 mi s-au deschis toate porţile şi am ştiut să profit de libertate. Am predat istorie romană şi epigrafie latină la Universitatea din Viena în 1990-1991, am predat cursuri masterale la Sorbona în 1997, 2000 şi 2001, în 2000 la Universitatea din Graz, am predat cursuri masterale şi doctorale la Universitatea din León, am participat la congrese şi colocvii şi am ţinut conferinţe în zeci de centre universitare. În 1997 urma să plec pe un an la Princeton, dar m-am decis să preiau Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Când aţi început să vă opuneţi proiectului minier de la Roşia Montană?

Am început să mă opun acestui proiect din clipa în care am auzit de el, la o şedinţă din toamna lui 2000 a Comisiei Naţionale de Arheologie, din care făceam parte. Am adus atunci împreună cu alţi colegi argumente puternice împotriva proiectului, iar la vot el nu a fost susţinut decât de actualul preşedinte al comisiei.

În zilele următoare m-am împotrivit proiectului atât în Comisia Naţională a Monumentelor şi Siturilor Istorice, cât şi în Comisia Zonală (pe Transilvania) a Monumentelor şi Siturilor Istorice, al cărui preşedinte eram. I-am adresat un memoriu pe această temă domnului Ion Caramitru, pe atunci Ministru al Culturii. Memorii asemănătoare am adresat şi următorilor miniştri ai Culturii. Fiecare dintre ei mi-a mărturisit că personal se opune proiectului, ceea ce nu a ajutat prea mult, de vreme ce anumite structuri din minister îl sprijineau.

Pe scurt, de ce vă opuneţi?

Am început prin a apăra monumentele unice în lume de la Roşia Montană. Ele nu puteau fi nici cercetate în mare grabă, aşa cum pretindea compania, şi nu meritau nici să fie distruse. Chiar şi numai din punct de vedere economic, ele sunt cele care constituie adevărata mină de aur şi ar putea fi într-o zi exploatate cu mult mai mult folos printr-un turism intelectual şi european.

Am început, prin urmare, prin a apăra monumentele arheologice, dar când i-am cunoscut mai bine pe oamenii de acolo, am socotit că ei sunt cei care merită în primul rând atenţia şi consideraţia noastră. Am mai ajuns la concluzia că ne aflăm în faţa unei afaceri din care foarte puţini câştigă şi foarte mulţi au de pierdut. Ce ne lasă acest proiect? O exploatare de numai 16 ani, pierderea definitivă a unor resurse strategice pentru România, distrugerea unor monumente unice şi a unei naturi mirifice, un iaz de cianuri şi de metale grele şi un viitor dubios.

De-a lungul timpului, aţi fost exclus din mai multe structuri, printre care Comisia Naţională a Monumentelor şi Siturilor Istorice şi Comisia Naţională de Arheologie. De ce s-a întâmplat acest lucru?

Motivul cel mai grav, dar nemărturisit, a fost opoziţia mea faţă de proiectul de la Roşia Montană. Începuseră aşa-zisele săpături de salvare, descărcările abuzive de sarcină arheologică, presiunile de tot felul pentru a se asigura succesul companiei canadiene, iar comisiile de specialitate trebuiau strict controlate. S-a procedat la reorganizări în urma cărora toţi contestatarii au fost eliminaţi, iar eu m-am trezit de fiecare dată cu câte o scrisoare ipocrită de mulţumire. Între anii 2001 şi 2003 am fost înlăturat din toate comisiile. Mai rămânea Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.

Aţi fost demis şi de la conducerea şantierului arheologic de la Ulpia Traian Sarmizegetusa. Ce s-a întâmplat acolo?

Şantierul de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa aparţine încă din anul 1924 Universităţii din Cluj. Săpăturile, întrerupte mai multe decenii, au fost reluate în 1973 sub conducerea profesorului Hadrian Daicoviciu, din a cărui echipă am făcut şi eu parte. În 1990 am fost numit în mod oficial responsabil al săpăturilor de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.

În anul 2003 a avut loc un episod ciudat, care nu poate fi înteles decât în contextul luptei pentru Roşia Montană. Ministerul Culturii m-a somat să cedez Muzeului Naţional de Istorie a României din Bucureşti o parte a şantierului, dar eu am refuzat. Urmarea a fost că nu mi-a fost eliberată autorizaţia de săpătură.

Mă dusesem la Sarmizegetusa cu colaboratorii şi cu studenţii din Cluj şi chiar cu colaboratori şi studenţi germani. Primăria din Sarmizegetusa a primit un telefon, prin care i se cerea să fiu supravegheat de poliţie, pentru a nu băga şpaclul în pământ. Ar fi devenit un caz penal. M-am ferit de orice greşeală, am ţinut cursuri cu studenţii, am organizat periegheze arheologice, dar nu am făcut săpături, iar după două săptămâni am părăsit şantierul.

În 2009 s-a ajuns într-o nouă fază a conflictului. Comisia Nationala de Arheologie, în deplină întelegere cu conducerea interimară a muzeului din Cluj, m-a declarat “pensionabil” şi i-au dat şantierul unui coleg de la muzeu. Or, noţiunea de “pensionabil” nu există în Codul Muncii şi, de fapt, încă nu m-a pensionat nimeni. Am dosarul pregătit pentru a da în judecată Ministerul Culturii, dar nu prefer această cale. Aştept încă un gest corect din partea actualului Ministru al Culturii. Nu există niciun motiv de a nu-mi continua cercetările la Sarmizegetusa, dupa ce am făcut-o cunoscută în toate cercurile ştiinţifice din străinătate. Mă împotrivesc oricărei prigoane în propria-mi ţară şi sub un regim care pretinde că este democratic.

De ce aţi fost demis de la conducerea Muzeului Naţional de Istorie a Transilvaniei?

Pentru anii 2003 şi 2004 am primit calificativ maxim din partea Ministerului Culturii pentru management. În 2005 a început o campanie de presă furibundă împotriva mea, stârnită de delaţiuni anonime. Au trimis comisii de control la muzeu ca să constate cele scrise în delaţiuni şi nu au găsit nimic.

În 2006, Ministerul Culturii mi-a cerut să prezint un proiect de management. L-am prezentat, deşi nu eram obligat. Am fost înlăturat în 19 aprilie 2006, după ce primisem nota 7,41 pe proiectul de management. Am luat cea mai mică notă din ţară, am fost „cel mai prost”.

Nu aveam nicio obligaţie să mă prezint cu acest proiect, iar pe cel de la concursul din 1997 primisem nota 10. Trebuia să fiu dat afară şi a fost găsit un pretext. Sunt totuşi profesor universitar, dar din comisia mea făceau parte o masterandă la Alba Iulia şi un arhitect. În urma câştigării a doua procese la Curtea de Apel Bucureşti şi a două recursuri făcute de Ministerul Culturii, am fost reinstalat în funcţie în 22 iulie 2007.

Demis la ora 9:00, reinstalat la 16:00

Ministerul s-a bazat pe ordonanţa guvernamentală 26 din aprilie 2005, care stipula ca acei conducători ai instituţiilor publice de cultură care, la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe, nu au încheiate contracte de management cu ministerul, să depună proiecte de management. Or, eu avusesem contract de management pâna în 31 decembrie 2004, iar ministerul a refuzat să încheie un nou contract la începutul anului 2005, fiindcă voia să scape de mine cât mai repede. Pe de alta parte, ordonanţa guvernamentală nu putea fi aplicată retroactiv. Toată povestea cu proiectul de management, cu comisia de evaluare, cu aşa-zisele norme de evaluare, cu notarea, a fost un circ. Nici nu a fost prea greu de câstigat procesele.

A doua oară am fost demis în 3 ianuarie 2008, orele 9, din motivul că mi-ar fi expirat contractul de management în 31 decembrie 2007. Or, un asemenea contract nici nu exista, şi anume din vina ministerului. La ameninţarea că îi dau în judecată, am fost reintegrat în aceeaşi zi la orele 16.

În 6 octombrie 2008 am fost demis pentru a treia oara, fiindcă am refuzat să mă prezint cu un nou proiect de management, la care legea iarăşi nu mă obliga. Ministerul Culturii ar fi trebuit încă de la reinstalare să semneze cu mine un nou contract de management, iar abia după expirarea acestuia îmi putea pretinde un nou proiect de management. Nu a făcut-o şi iarăşi a pierdut.

În 9 februarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mi-a dat din nou dreptate, prin sentinţa definitivă şi irevocabilă, urmând ca în termen de 30 de zile de la data sentinţei să fiu reinstalat în funcţie. Sunt curios dacă se mai poate ocoli această sentinţă. Oare nu suntem ţara tuturor posibilităţilor?

http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/888953/Rosia-Montana-piaza-rea-pentru-un-arheolog-roman/

[carmen]

Război pe e-mail în Parlamentul European pe tema Roșiei Montana

Mihai Goţiu
30 Apr

Europarlamentarii romani PD-L si-au intensificat lobby-ul asupra colegilor lor europeni, pentru a stopa o rezolutie a PE impotriva folosirii cianurii in minierit. Reactiile nu au intarziat. Mai intai, un alt e-mail, catre jurnalisti, din partea europarlamentarului Renate Weber.
”Tocmai am aflat ca, in aceasta dupa-amiaza, au lansat pe e-mail, catre colegii din grupul lor politic (PPE), doua propuneri de amendamente la rezolutia Parlamentului European impotriva folosirii cianurii in minerit – amendamente care cer EXACT anularea celor doua scopuri principale ale rezolutiei, adica acela de a cere Comisiei si statelor membre sa nu sprijine nici un proiect minier care presupune folosirea cianurii in UE si, respectiv, de a interzice, incepand din 2011 (comunistii spera sa obtina chiar 2010) folosirea tehnologiilor pe baza de cianuri in mineritul european.
Rezolutia ar fi trebuit votata la ultima sesiune plenara din Strasbourg, dar dat fiind ca voturile s-au amanat pentru sesiunea de saptamana viitoare de la Bruxelles, practic si votul pentru aceasta rezolutie s-a amanat. Cu doar cateva zile inainte de vot insa, dupa ce dezbaterile pe marginea rezolutiei s-au incheiat si mult dupa ce grupurile politice importante ajunsesera la un text comun de rezolutie, iata ca europarlamentarii PD-L s-au trezit brusc (practic cu doar cateva zile inainte de votul final), propunandu-le colegilor din PPE – vorba lui Caragiale – sa se revizuiasca tot, dar sa nu se schimbe nimic!
Concret, iata cele doua amendamente propuse de europarlamentarii romani PPE:
1. anularea urmatoarei formulari din rezolutie:
“Calls on the Commission and on Member States not to support any mining projects that involve cyanide technology in the EU, directly or indirectly, until the general ban is applicable, nor to support any such projects in third countries”
2.inlocuirea urmatoarei formulari:
“Calls on the European Commission to initiate a complete ban on the use of cyanide mining technologies in the European Union before the end of 2011, since this is the only safe way to protect our water resources and ecosystems against cyanide pollution from mining activities, and to proceed with an ordinary impact assessment in the same time”
cu aceasta:
“Calls on the European Commission to come forward with a study before the end of 2012, to assess the implementation and the impact of the existing legislation together with the need for new legislation regarding cyanide mining technologies in the EU in order to provide complete data necessary for considering the ban of such technologies”
Momentan va las doar cu informatiile, caci sunt inca la New York, la conferinta ONU si intru dintr-o intalnire in alta. Dar de luni ma intorc la Bruxelles si va stau la dispozitie, dragi jurnalisti care mai reusiti sa scrieti despre acest subiect!!!
Renate Weber”
Si iata si scrisoarea deschisa, adresata tot pe e-mail, de catre cei care se opun proiectului de la Rosia Montana, adresata euro-parlamentarilor PD-L.
”Stimati europarlamentari Cristian Preda, Elena Basescu, Petru Luhan, Traian Ungureanu, Iosif Matula!
Am luat cunostinta cu dezamagire de initiativa Dvs. de tip lobby corporatist in Parlamentul European, in favoarea unei companii miniere care doreste sa dezvolte un proiect minier ilegal, destructiv si cu conotatii penale in zona Rosia Montana.
Aceasta este banala concluzie logica la care am ajuns citind propunerea Dvs. de a ELIMINA paragraful nr. 4 din textul final al rezolutiei Parlamentului European Ban on use of cyanide mining technologies, paragraf redat mai jos:
“Calls on the Commission and on Member States not to support any mining projects that involve cyanide technology in the EU, directly or indirectly, until the general ban is applicable, nor to support any such projects in third countries;”
Suntem de parerea ca propunerea Dvs. de eliminare a acestei prevederi de importanta cheie din rezolutie nu este expresia preocuparilor Dvs. sincere si competente vizavi de pericolele mineritului pe baza de cianuri sau a problemelor ecologice si sociale cu care se confrunta zona
Rosia Montana – probleme datorate in buna parte tocmai implicarii companiei RMGC la fata locului! – ci avem motive sa credem ca au fost avansate pentru satisfacerea interesului economic al respectivei firme.
Or, ca si parlamentari obtineti venituri substantiale din banii nostri, ai contribuabililor pentru a reprezenta interesele alegatorilor si nu a unor societati comerciale controversate!
Cu convingerea ca amendamentele Dvs. nu vor obtine sprijinul colegilor Dvs. eurodeputati informati si integri din punct de vedere moral si civic, ramanem cu sincere urari de (mai) bine.

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/razboi-pe-e-mail-in-parlamentul-european-pe-tema-rosiei-montana-40638.html

[carmen]

Parlamentul European a votat rezolutia anti-cianura cu o majoritate covarsitoare 488 de voturi pentru, 48 impotriva si 57 de abtineri.

Puteti urmari desfasurarea votului la adresa http://ec.europa. eu/avservices/ player/streaming .cfm?type= ebsplus&sid=159551. Pe tabul Language puteti alege limba dorita.

In cazul motiunii pentru rezolutia privind interzicerea folosirii tehnologiilor pe baza de cianuri, procedura de votare incepe la momentul 01:37:15. Se voteaza intai amendamentele depuse, urmate de votul final asupra rezolutiei. La momentul 01:39:39 poate fi vazut rezultatul final cu cifre de-o schioapa pe tabela electronica: din totalul de 593 voturi, 488 sunt pentru, 48 impotriva si 57 abtineri.

O victorie zdrobitoare impotriva lobby-ului exercitat de RMGC, cu complicitatea suspecta a unor eurodeputati PDL.
Felicitari europarlamentarilor care au votat pentru rezolutie! Un mare pas inainte in lupta pentru salvarea Rosiei Montana!
O pozitie foarte clara exprimata de europarlamentarul Victor Bostinaru.


Stimate doamne,
Stimati domni,


De ce nu voi vota pentru „cianuri”:

Mediul natural e una din putinele valori care ne-au ramas si nu cred ca ar trebui sa fie jertfit in numele profitului unei companii, asa cum s-a intamplat cu multe alte valori pe care le-am distrus in ultimele decenii.

Asigurarile date de investitor, privind securitatea proiectului asupra mediului si a comunitatii, nu pot fi suficiente atunci cand se intampla o catastrofa ca cea din Golful Mexic.

Sunt convins ca tehnologii alternative vor fi utilizate in viitorul apropiat cu mult mai putine consecinte asupra mediului si asupra locuitorilor.

Nu am cum sa cred in afirmatiile din spoturile publicitare ale investitorului dupa ce criza economica prin care trecem ne demonstreaza ca pentru modelul capitalist actual nu exista decat un singur Dumnezeu: profitul rapid.

Nu pot sa cred in garantiile pe care le-ar putea da actualul guvern al Romaniei care, iata, s-a impovarat intr-un an de zile si a indatorat tara cu o suma fabuloasa. Romanul de rand nu a resimtit in niciun fel beneficiile indatorarii, ci dimpotriva.

Daca guvernul tarii mele este incapabil sa protejeze ultimele lucruri valoroase pe care Romania le mai are, prefer sa cer sprijinul Parlamentului European sa faca aceasta, cu speranta ca, intr-un numar de ani, Romania va avea un guvern devotat binelui public si protectiei mediului.

Sunt la fel de socat si dezamagit ca europarlamentarii, fie ei si romani, devin atat de facil expresia lobby-ului economic in Parlamentul European.


Cu stima,
Victor Bostinaru
Membru al Parlamentului European

[carmen]

Mulţumim Europei că ne salvează de rapacitatea guvernanţilor noştrii incompetenţi, care ne distrug prezentul, vânzâdu-şi ţara pe un mizilic personal, şi anulează cu nonşalanţă o istorie milenară, pentru a-şi umple propriile buzunare.

[carmen]

Dupa cum se pare proiectul Rosia Montana ascunde si alte dedasupturi. Acesta s-ar parea ca este adevaratul motiv pentru care se vrea exploatarea.
Noroc ca pe internet stirile curg mereu.


BERCEANU ȘI VIDEANU VOR SĂ LEGALIZEZE CONTRABANDA CU SUBSTANȚE RADIOACTIVE. AURUL DE LA ROȘIA MONTANĂ ESTE PRAF ÎN OCHI.

Motivul pentru care Berceanu şi Videanu au făcut deja jocurile Gold Corporation şi ale lui Mark Rich la Roşia Montană (şi pentru care Radu Berceanu a primit, ca de obicei, o sumă impresionantă de euro, drept şpagă) ne-a fost recent dezvăluit de o echipă de ofiţeri activi din SRI, care atrag atenţia asupra faptului că miza NU este aurul. „La Roşia Montană sunt sute de mii de tone de URANIU pur". De 20 de ani, minereul radioactiv este traficat de aici, în cantită ţi mici, iar zbaterea celor doi ministeriabili pentru ca GC să pună gheara pe zăcămintele de la Roşia Montană ar avea ca punct final legalizarea contrabandei cu uraniu, sub umbrela exploatării aurului. Menționăm că în anii 2008-2009 mai mulţi membrii ai grupării teroriste Farc din Columbia – arestaţi de către autorităţile SUA – au declarat că au cumpărat, din exploatarea de la Roşia Montană, prin interpuşi (în fapt o reţea de trafican ţi controlată, aşa cum afirmă Serviciile Secrete române, de către Radu Berceanu), o mare cantitate de uraniu pur.

Din verificările efectuate în legătură cu zăcămîntul de uraniu din zona staţiunii Roşia Montană, judeţul Alba, au rezultat următoarele aspecte de interes operativ:
1. Calitatea zăcămîntului era deosebită, aceasta fiind considerată resursa cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume. Statul r omân, prin Minvest S.A. (societate controlată, de asemenea, de către Berceanu), a concesionat, în 1997, firmei canadiene Gabriel Resources Ltd. terenul pe care urmează să fie amplasată viitoarea exploatare de aur şi argint de la Roşia Montană, contra sumei de 3 milioane de dolari. Concesionarea a fost făcută în urma unui studiu efectuat de canadieni, care, după ce au scanat zona prin satelit şi cu sonde moderne, au făcut următoarea afirmaţie: "Undeva, chiar sub casele oamenilor, zace o comoară compusă din vreo 300 tone de uraniu". În "subsolul" afacerii cu firma canadiană, transformată între timp în Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), la capitolul secret este inserată o prevedere, din care rezultă că tot ce se va găsi vreodată în cursul exploatării în afară de aur - respectiv uraniu, stronţiu, cycloniu, roşianidiu, metale ce nu sînt în tabloul lui Mendeleev - se va regăsi în proprietatea RMGC-ului.
2. Pînă în prezent, nimeni nu a descris corect tipul zăcămîntului aurifer de la Roşia Montană şi acest lucru este foarte important pentru a înţelege ceea ce se pune la cale: zăcămîntul de la RM poate fi descris, în esenţă, ca un zăcămînt dispers cu grad scăzut de mineralizare, combinat cu eflorescenţe de tip filon, cu concentraţie mare de minereu, aceste filoane fiind dezvoltate pe distanţe mari şi care mai au o caracteristică - în zonele de contact încrucişate, avînd concentraţii imense de minereu, aşa-numitele vîltori conţin de la 20 la 400 kg metal, cu peste 60 % aur. Aşadar, zăcămîntul de la RM conţine 500 tone de aur dispers, dar, probabil, de 7-8 ori mai mult aur în filoane şi vîltori. C oncluzie: exploatarea nu necesită mină tip carieră, ea se poate face tradiţional, în galerie. Faptul că se insistă pe o metodă distructivă arată că se urmăreşte epuizarea totală a zăcămîntului şi aceasta pare a fi o comandă politică, probabil externă. O altă caracteristică a zăcămîntului este stratificarea geologică: sub stratul aurifer se află o prelungire geologică a zonei Băiţa, cu conţinut de substanţe radioactive, neexploatabilă economic, dar cu mare risc pentru mediu. La o ploaie torenţială, uraniul poate fi purtat sute de km, iar oraşe precum Turda şi Arad ar avea sursele de apă contaminate radioactiv. Ceea ce se pregăteşte la RM seamănă izbitor cu jaful din anii '50 de la Băiţa Plai, cînd zăcămîntul cu cea mai mare concentraţie de uraniu din lume a luat drumul Moscovei. Toate acestea sunt cunoscute de către Adrian Videanu ș i Radu Berceanu, din acest motiv ei încercînd să urgenteze exploatarea intensivă a uriaşului zăcământ” – iată ce se arată într-un fragment al unui raport al SRI referitor la tema uraniului de la Roșia Montană.


NOTA REDACTIEI: Radu Berceanu, după ce a provocat daune uriaşe economiei naţionale, este, asadar, pregătit să fure şi aurul şi argintul de la Roşia Montană şi să legalizeze traficul cu cantităţi uriaşe de uraniu. Conform surselor noastre, compania canadiană Gold Corporation, prin intermediul lui Radu Berceanu, a negociat, la începutul acestei veri, emiterea dreptului de exploatare a zăcămintelelor aurifere ale României şi înţelegerea a „costat” 100 de milioane de euro. Circa 80% din valoarea banilor a fost livrată deja în anumite conturi secrete în străinătate, aparţinînd lui Adriean Videanu şi Radu Berceanu. Ar mai fi de livrat ultima tranşă, avîndu-l ca beneficiar tot pe ministrul Transporturilor. Înţelegerea a stabilit şi o rentă viageră pentru Berceanu, în cuantum de 1% anual din profitul adus de exploatare. Un procent cu o valoare substanţială, avînd în vedere posibilităţile afacerii, care urmăreşte extragerea şi prelucrarea a 800 de tone de aur şi circa 2.000 de tone de argint. După înţelegere, Gold Corporation a început o amplă campanie de imagine, care prezintă avantajele exploatării zăcămintelor preţioase din zona Roşia Montană. Clipurile publicitare, a căror difuzare e plătită cu bani grei în toată mass-media, au scopul de a pregăti opinia publică pentru acceptarea deciziei de exploatare, fără a menţiona, bineînţeles, dezavantajele metodei de exploatare propuse de canadieni, cum ar fi otrăvirea terenului şi a rîurilor din zonă cu compuşii chimici derivaţi din exploatarea zăcămintelor printr-un proces tehnologic pe bază de cianuri. Acum, greii Gold Corporation se tem de faptul că Berceanu va fi inlăturat din PDL (ceea ce devine tot mai evident !), iar ei vor rămîne cu praful de pe tobă şi banii cheltuiţi. În aceste condiţii , îi forţează puternic mîna acestuia spre a-şi onora promisiunea pentru care a fost recompensat în avans. Din informaţiile noastre, Radu Berceanu, artizanul înţelegerii, dă din colţ în colţ, neştiind cum să procedeze. Promisa Hotărîre de Guvern, prin care el ar fi trebuit să le deschidă uşa celor de la Gold Corporation, nu poate fi emisă de guvernul Boc, cel din urmă refuzand presiunile lui Bercovici. Returnarea banilor nu este o soluţie, pentru că afaceriştii canadieni ameninţă că vor face publică povestea în cazul în care Berceanu nu onorează promisiunea.

primit pe mail de la asociatia Bucuresti

[carmen]

Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona acum circa 3 ani. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA! Nu le-am mai putut fotografia pentru ca nu am mai avut baterie la aparatul foto. SI REGRET ENORM CA NICI MACAR UN DETALIU DE INTERIOR NU MI-A REUSIT!

Priviti doar cele citeva fotografii si veti vedea ca este cit se poate de clar ca acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! - dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.

Cezar Aanicai
Iasi, mai 2010

cu siguranta stii de situatia de la Rosia Montana


" ...Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.

..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.

..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..

..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..

...Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.

..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo...

..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri. Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam!
Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt.
Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

"Rezistati! Rezistati!" ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi.
E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand "observatorii" Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi, plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end.
Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale:
titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el.
Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.
Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei.
Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat.
Probabil, asta urmareste compania.
Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor.
Iata, membri ai organizatiei mondiale "Green Peace" si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie:
"Aceasta proprietate nu este de vanzare", pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele.
Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana.
Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita, in cele din urma, pentru minciunile continute in ea. O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra.
Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra.
Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim.
Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam.
Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana ."
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana


Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata
Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic, tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm
Oamenii sunt constienti de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor, ca au vandut tara pe nimic in principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii, au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine
Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative, ale explaotarii miniere pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana

Pprof. univ. dr. Ion Brad - membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii

moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

Prof. dr. Vasile Boroneant, istoric a povestit despre valoarea siturilor dacice a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

S-a vorbit despre faptul ca asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman
Si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar, in industria militara si spatiala si in economie in general
Sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare adica 15 % iar explatatorii iau restul de 85 % si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi
pasivitatea o sa ne coste scump
eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra., nu a canadienilor sau a altora e ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii, pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

cred ca trebuie, in primul rand, ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul.
oamenii nu stiu ce se intampla.
apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct sa punem in miscare pe toata lumea pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti iti spun sincer, cred cu adevarat in reusita acestei actiuni.

primit pe mail

[carmen]

Calatorind in strainatate am luat Nine O"clock din 14 iunie si am gasit despre cuvantarile expertilor in 8 iulie

Merita sa luati cunostinta despre ce vor discuta

Alan Roe : " During its life cycle , with its multiplier effects, the <rosia Montana projects offersRomania a potential GDP expansion of 19 bilion USD"

J ames OTTo World renown expert on miningg taxation : " The Romanian Government gains a ffair share from RM project = 44-48% of cash flow

Bogdan Baltazar " Along with thousands of indirect jobs, Rosia Montana project will generate 2,300 direct jobs for project construction and 880 direct jobs for mining operations

Joel Bell " With 1.75 bilion USD as foreign direct investment RM Project is a leading private investment in Romania

alti romania la fel de isteti Alex Burger, Ovidiu Nicolescu , Moise Achim si Sorin Berchimis



Cred ca nu e de pierdut asemenea ocazie de a afla atatea minuni!!!!

tina <timus

[carmen]

Pentru bunăstarea lor personală vând ţara, istoria, trecutul, prezentul şi viitorul !