Forumul Asociatiei 21 DECEMBRIE 1989

[carmen]

Reflectiile unei Maimute Anecdotice

Odata, o maimuta din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic,
A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata!
Tot circula o vorba, deloc adevarata
Ca omul ar descinde din buna noastra rasa.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa!
Si, zau, savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneste
Când spune cum ca omul cu noi se înrudeste!
Ati pomenit vreodata divorturi printre noi?
Copii lasati pe drumuri sau arme de razboi?
Am inventat, noi, cipuri si alte dracarii?
Insemne sataniste, otravuri, smecherii?
Vazut-ati pe vreunul, retras în jungla deasa,
Ca sa scorneasca arma distrugerii în masa?
Tot ce lasam în urma, când mai sarbatorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otraveste, în fiecare zi,
Paduri, câmpii, si ape, si zarile-azurii...
N-avem starlete porno sau dive-travestiti,
Si, orisice s-ar zice, nu suntem trogloditi!
Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali,
Drogati, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa,
Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa..
Cât am batut eu jungla, scuzati, n-am observat
În obstea maimuteasca vreun cocotier privat.
Urmând calea cea buna si, evident, corecta,
Adolescentii nostri parintii si-i respecta.
În ierarhia noastra, cum e firesc si drept,
Devine sef acela viteaz, agil, destept,
Capabil viata obstei s-o tina, s-o pazeasca,
De rele si primejdii turma sa si-o fereasca..
Adesea seful nostru îsi risca mândra blana,
Ca turmei sa-i gaseasca loc de dormit si hrana.
Pe când, priviti ! La oameni, fereasca Domnul sfânt,
Sefi sunt cei fara suflet si fara de cuvânt,
Corupti, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni dupa putere si dupa bunastare!
De turma lor n-au grija nici cât un bob de mei,
Conteaza doar averea si înmultirea ei.
Nu veti vedea vreodata, cât soarele si luna,
O minte de maimuta dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamna minciuna, intrigi, ura
Sunt legi de referinta, a doua lui natura.
Chiar dac-as fi silita de vreun laborator,
N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator...
Si iata înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmpla razboi religios,
Nici sfinte inchizitii, nici libertati în lanturi,
Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri,
Nici ordine mondiala, si nici nationalism,
Si nici vreo îndoiala ce-aduce a ateism...
E-adevarat ca omul, acest biped gunoi,
Arata ca maimuta, dar n-a descins din noi!

pimit pe mail

[carmen]

Pe cine să pupăm?

03 dec 2009

După ’89, pupincurismul s-a transferat din organizaţia de bază de partid în birourile corporaţiilor şi ale ministerelor.

„Te pup în fund, conducător iubit!" este cel mai spectaculos titlu al unui roman apărut după 1989 în literatura română. Aparţine scriitorului Daniel Bănulescu şi a fost publicat în 1994 la Editura Nemira. (Merită citit!) Când am văzut pentru prima dată acest titlu (păcat că editorul s-a speriat şi n-a mizat pe cuvântul „cur", mult mai aplicat decât „fund" şi chiar mai potrivit spiritului românului) credeam, în naivitatea mea, că „epoca pupatului" s-a încheiat în România.

Şi societatea românească (mare cuvânt, societate!) va evolua pe competenţe, nu pe pupat... Se ştie, competenţa s-a dovedit în anii care au urmat o monedă fără valoare. Mi-am luat gândul că tinerii vor înlocui înclinaţia bătrânilor pentru linguşeli cu admiraţia (altă vorbă goală!). Atât timp însă cât ei învaţă în şcoli că pot trece examenele cu şpăgi şi „datul cu periuţa", este greu de crezut că această boală va dispărea.

Partidul Comunist ne-a învăţat să pupăm... Nu neapărat pe dosul „conducătorului iubit", cât, mai cu seamă, pe cel al tovarăşului care ne semna cererea pentru butelie, care ne dădea pachetul de unt pe sub tejghea sau care ne scria recomandarea pentru o mică avansare. Activiştii de partid cereau laude, ca să-şi ascundă incompetenţa. De la „ridicarea osanalelor" ni se trage!

După 1989, pupincurismul s-a transferat din organizaţia de bază de partid în birourile corporaţiilor, ale ministerelor şi ale partidelor („istorice" şi „emanate" de Revoluţie). S-a transmis din generaţie în generaţie, cum se spune. Avem mai mulţi conducători iubiţi, dar şi mai mulţi pupincurişti. Pupincurismul s-a rafinat şi a devenit oficial un stil de viaţă. Ca să faci carieră într-un domeniu, trebuie să intri în grupul care deţine puterea şi să faci frumos pe lângă şef. Cu cât îl linguşeşti mai tare cu atât poţi avansa mai repede, pentru că eşti „de încredere". Dacă nu-l pupi, rămâi acolo, uitat, izolat, un ratat! Dacă-ţi trece prin cap să-l critici, vei sfârşi ca o măsea stricată. (N-ai reuşit să te integrezi în colectiv, ţi se reproşează cu o limbă moale, corporatistă.)

Într-o lume plină de şefi care cultivă „pupatul" pentru a-şi ascunde mediocritatea, a dispărut exerciţiul admiraţiei faţă de adevărata valoare. Nu poţi să-ţi manifeşti admiraţia (faţă de romanul lui Daniel Bănulescu, poftim!), fără să nu fii acuzat că urmăreşti un interes şi că „ceva este la mijloc". Admiraţia pretinde argumente şi este dezinteresată. Pupincurismul aşteaptă recompense şi rupe facturi care trebuie achitate. Admiraţia este timidă şi este un semn al normalităţii. Pupincurismul are tupeu, dă din coate şi stârneşte confuzie.

Valorile din lumea românească sunt atât de întoarse cu fundul în sus încât e greu să mai găseşti repere credibile. Trebuie să ne obişnuim cu singura „şansă" pe care o avem în România: spune-mi ce vrei să ajungi, ca să-ţi spun pe care „conducător iubit" trebuie să-l pupi în cur!

http://www.adevarul.ro/petre_barbu_-_editorial/Pe_cine_sa_pupam_7_164453556.html

[carmen]

ROMANIA, tara minunilor ...

Cruciti-va de tristul adevar! Nu stiu cata rabdare a avut, de le-a adunat baiatul acesta dar este pe faza!

România este o ţară de poveste.

O ţară în care nimic nu este ceea ce pare a fi.

Credeti-ne, pe cuvânt!


La noi, în România:

- Salariile cresc, scăzând

- Pensiile sunt tot mai mari, fiind reduse

- Medicamentele gratuite trebuie cumpărate

- La robinet, apa caldă curge rece, iar apa potabilă nu e bună de băut

- Trăim în frig plătind tot mai multă căldură

- Plătim asistenţa medicală gratuită

- Avem un preşedinte care spune mereu adevărul dar fiecare promisiune a lui se dovedeşte a fi o minciună. Culmea, la fel se întâmplă şi cu primul ministru!

- Premierul ştie totdeauna ce vrea "românul" fără să-l întrebe niciodată

- Banii ţării sunt tot mai putini şi avem tot mai multi miliardari

- Poporul primeşte tot mai mult iar numărul săracilor sporeşte în fiecare zi

- Cel mai performant guvern ales de parlament este acela care tocmai fusese destituit pentru incompetenţă

- Fiecare ministru jură azi, cu mâna pe biblie, că doreşte binele poporului şi de a doua zi porneşte un program menit să-l distrugă

- Salariile profesorilor au crescut cu 50%, prin reducerea cu 15%

- Într-un singur an au fost create 200 000 locuri de muncă şi ca urmare numărul şomerilor a crescut cu 300 000

- Este garantată libertatea de exprimare a cetăţeanului datorită efortului serviciilor speciale de a le asculta, în fiecare clipă, telefonul

- Libertatea presei este sfântă, de aceea ajung în stare de faliment tot mai multe ziare antiguvernamentale

- S-a redus cu peste 60% numărul taxelor şi impozitelor, dar plătim cu 20% mai mult taxe şi impozite

- S-au desfiinţat peste 100 agenţii guvernamentale, prin creşterea numărului angajaţilor în plată al acestora cu circa 10%

- Cabinetul premierului a fost micşorat, desfiinţat chiar, prin angajarea în plus a câtorva zeci de consilieri personali ai primului-ministru

- Constituţia este respectată de guvernanţi prin încălcarea fiecărui paragraf al ei, sub îndrumarea atentă a primului ministru care este doctor în drept constituţional. Din nou, culmea, la fel procedează şi preşedintele!

- Legile cele mai bune în România sunt cele care nemulţumesc pe toată lumea

- Avem şi o instituţie denumită Direcţia Naţională Anticorupţie care a obţinut rezultate remarcabile în lupta împotriva corupţilor, fără să fie condamnat vreun corupt. Ca urmare, fără nici un corupt, am devenit ţara cea mai coruptă din Europa

- Deşi 60% din alegătorii cu drept de vot au optat pentru un preşedinte sau altul, adevăratul şef al statului a fost desemnat de "flacăra violet"

- O campanie electorală de câteva sute de milioane de euro a fost plătită cu numai circa cinci milioane

- Am fost o ţară fără premier două luni, având concomitent în funcţie trei prim-miniştri: unul demis, unul interimar şi unul desemnat

- Împrumuturile externe împovărătoare, menite să scoată ţara din criză, adâncesc şi mai grav criza

- Avem o armată tot mai puternică cu o dotare tot mai precară

- Am intrat în Uniunea Europeană, trăim mai bine dar o ducem de două ori mai prost

- Speranţa de viaţă este tot mai mare prin creşterea fără precedent a mortalităţii

- Şcoala este gratuiă pentru toţi copiii, plătindu-se taxe scolare tot mai mari

- Pentru copiii preşcolari s-au infiinţat mai multe grădiniţe datorită reducerii drastice a numărului celor existente

- Analfabeţii nu numai că pot citi, ei chiar învaţă legea circulaţiei şi obţin permisul de conducere

- Turismul a cunoscut o creştere nemaiîntâlnită, ca urmare a scăderii numărului turiştilor cu peste 50% faţă de anul precedent

- S-au luat măsuri hotărâte de întărire a economiei prin desfiinţarea a câte 20 000 de intreprinderi lunar

- Deşi, prin străduinţa guvernului, se produc anual 10 pâini pe cap de locuitor, fiecare cetăţean are asigurată cel puţin o pâine în fiecare zi

- Agricultura noastră poate hrăni 80 de milioane de oameni, ca urmare peste 80% din mâncarea zilnică a românului este adusă din alte ţări

- Petrolul produs de noi este cel mai ieftin din lume. Cum reuşim? Îl plătim cu preţul cel mai mare din Europa. Cu gazele se întâmplă la fel

- Construim în fiecare an sute de kilometri de autostradă şi ca urmare avem autostrăzi tot mai puţine

- Şi gropile din carosabil devin tot mai numeroase întrucât le astupăm continuu cu asfalt

- Oricare altă ţară cu atâtea minuni adunate laolată ar fi dispărut demult. Noi existăm!

Mai sunt şi alte minuni în ţara asta. În România, minunile nu se sfârşesc niciodată! Şi asta fiindcă şi noi, românii, suntem un popor de poveste. Alegem mereu şi mereu conducătorii cei mai capabili de minunăţii!

Poveste adevărată, scrisă de un cetăţean adevărat al acestei ţări adevărate.

http://ruxxas.blogspot.com/2010/02/romania-tara-minunilor.html

[carmen]

PLATON: Anticomunismul minimal

Vineri, 05 Martie 2010 17:56
Scris de Mircea PLATON

La alegerile din 20 mai 1990, anticomunistii obtineau aproximativ 10% din voturi (PNT 2% si PNL 7%). Comunistii si anti-anticomunistii obtineau 80%. |n randul celor din urma se afla si Traian Basescu. Confruntarea de acum douazeci de ani s-a transformat, si datorita experimentului CNSAS, intr-o batalie dintre anticomunismul ca lupta pentru adevar si anticomunismul ca afacere. Pe primul il saboteaza calaii. Impotriva celui de-al doilea striga sangele martirilor. Primul a ramas, in mare masura, privat. Cel de al doilea e bugetar si profita de el oameni care altminteri predica "statul minimal". si pentru ca nu avem stat minimal, ne-am ales cu un anticomunism minimal.
Deciziile presedintelui Basescu si ale primului-ministru Boc transforma cercetarea comunismului romanesc intr-un fel de abraca-bocus. Activitatea presedintelui consiliului stiintific al IICCMER, dl Vladimir Tismaneanu, o fac sa para mai ales un fel de hocus-cadabra. Strutocamila rezultata din imperecherea mai multor generatii de comunisti, "anticomunismul" oficial din Romania are cearcane furisat-cominterniste, maini mercenare si picioare, bugetare, de lut. Un intreg sistem politico-economic bazat pe ticalosie, jaf si minciuna are nevoie de justificare, de poveste, de identitate. Dupa cum au nevoie toti dictatorii. Unii dictatori sunt comunisti. Alti dictatori sunt anticomunisti. Dar toti dictatorii mint. si anticomunismul de tip hocus-cadabra e o minciuna.
Ca e o minciuna ne-o indica faptul ca dl Tismaneanu vrea uzufructul anticomunismului, nu si greutatile lui. Dl Tismaneanu a avut ocazia sa lupte impotriva comunismului in anii '70, atunci cand functiona ca activist comunist in serviciul unui regim "ilegitim si criminal". Dl Tismaneanu a avut ocazia sa lupte impotriva comunismului in anii '80, atunci cand a fugit din tara si cand, dupa cum singur a marturisit, a tacut pentru cativa ani. Exista oameni carora trebuie sa le cumperi tacerea si oameni carora trebuie sa le subventionezi anticomunismul. Dl Tismaneanu a avut ocazia sa se angajeze anticomunist in anii '90, cand a jucat la toate capetele, atacandu-l pe Corneliu Coposu pentru intransigenta anticomunista si, mai apoi, la inceputul anilor 2000, cand a ales sa flirteze cu Ion Iliescu.
Dl Tismaneanu ar fi avut dreptul sa se ocupe cu scrierea istoriei noastre daca nu ar fi fost naclait in atatea minciuni. si minciuna a fost cea care a ucis, in temnita "interioara" sau in cea "exterioara", milioanele de oameni a caror istorie vrea dl Tismaneanu sa o scrie astazi.
Dlui Tismaneanu ii place sa vorbeasca despre "memorie". Memorie are si un computer. Caruia ii schimbi cipul si, gata, i-ai sters memoria. Oamenii au insa altceva, ceva ce lipseste masinilor: istorie. Oamenii au istorie, adica identitate. De aceea oamenii, spre deosebire de masini, nu devin "depasiti" odata cu trecerea timpului. Un batran nu e depasit, ca un computer. Pentru ca memoria, in cazul omului, e legata de traire. si de marturisire,de adevarul transmis cuiva, impartasit. A avea identitate inseamna a marturisi, a nu te ascunde, a nu te dedubla: a invia. De aceea, identitatea incepe cu luciditatea. si luciditatea are de a face cu recunoasterea adevarului, al tau si al altora. si adevarul are de a face cu libertatea. Adevarul te face liber. Minciuna inrobeste. si memoria mincinoasa.
"Memoria" de care ne vorbeste dl Tismaneanu e mincinoasa. E o falsa memorie. Nu e memoria a ceea ce au trait romanii, ci e ceea ce ar vrea dl Tismaneanu sa ne faca sa credem ca am trait. La limita, "anticomunismul" dlui Tismaneanu nu e altceva decat un sinistru experiment de laborator, in conditii controlate si trucate. Imi aduce aminte de un film celebru, 36 Hours, cu James Garner si Eva Marie Saint, in care psihologii armatei germane il conving pe un prizonier de razboi american, pe care il rapesc si il drogheaza, ca razboiul s-a terminat, ca americanii au invins, ca el se afla acum intr-un spital militar american, si ca tot ce mai are de facut e sa rememoreze invazia americana si, mai ales, sa le spuna celor care-l ingrijesc (germani deghizati in americani) care a fost data invaziei din Normandia.
Scrierile "anticomuniste" ale dlui Tismaneanu sunt exact de acest fel, o uriasa minciuna cu glazura si fulgi de adevar menita a ne face sa recunoastem ceva. Dl Tismaneanu si patronii lui vor sa ne aduca undeva. Cine are rabdarea sa citeasca scrierile dlui Tismaneanu va observa ca "anticomunismul" dlui Tismaneanu e de fapt o rafuiala cu Romania veche, patriarhala. Pentru dl Tismaneanu si ciracii domniei-sale, vinovati de comunism sunt Eminescu si parintele Staniloae. Anticomunismul dlui Tismaneanu e un vehicul pentru neoliberalism, pentru atomizarea poporului roman si pulverizarea societatii romanesti.
Din pacate, premisele dlui Tismaneanu sunt impartasite chiar si de multi dintre adversarii sai de astazi. Daca a fi "specialist" inseamna a sti din ce in ce mai mult despre din ce in ce mai putin, atunci trebuie sa spunem ca adversarii dlui Tismaneanu sunt doar inamici specializati. Se cearta pentru mai nimic, de vreme ce impartasesc aceleasi premise. E o galceava metodologica mai degraba decat principiala. Poporul roman si-a ratat adevarul. Adevarul insa nu va abandona poporul roman. Deocamdata, le transmit lui Boc si scamatorilor sai doar atat: abracadabra, shalakazam, boo! Pe romaneste: asa sa-i ajute Dumnezeu!

http://ziuaveche.ro/editorial/1288-platon-anticomunismul-minimal

[carmen]

In cadere libera

Marţi, 09 Martie 2010
Scris de Adina Anghelescu-Stancu

Traim vremuri dureroase. Deh, vorba unei prietene din Ardeal, la toti ni-i greu! Acu, fie vorba-ntre noi, prietena mea n-are dreptate. Or fi gasit unii reteta lui ”Sa traiti bine”, dar restul, marea masa, a ramas cu ochii pironiti in sloganul nesimtit, schimbat dupa cum a batut criza electorala, din ”sa traiti bine” in ”la bine si la greu”. Chestie care, se vede treaba, nu tine. Nu tine nici de bine, nici de foame, pentru ca:

1. Unii isi permit sa circule pe strazi neasfaltate, pentru ca au bani sa-si schimbe masinile – si ce masini!- ca pe chiloti! Isi permit pentru ca fac parte din grupurile minoritare ale imbuibatilor cu comisioane din contractele pe infrastructura, sau ale celor care primesc astfel de contracte

2. Unii isi permit sa li se rupa de coplata medicala, pentru ca atunci cand ii doare-n c…cot vroiam sa scriu, cand le trebuie o operatie urgenta, lor sau rudelor lor, se uita pe harta medicala a Terrei si gasesc cele mai bune clinici, pentru ca ei au bani sa-si permita sa se caute in c…cot (recidivez, aoleo!) la Viena, la Paris, la Moscova, Chicago si sa-si continue tratamentele la Miami Beach sau in Bora Bora, altii isi rup beregata si nu ajung nici pana la Sovata

3. Unii isi permit sa-si bage picioarele in mamaliga taranului, pentru ca burtile lor papa doar paine rafinata, feliata, dospita si mestesugita de bucatarii restaurantelor pe unde-si fac turul zilnic, dimineata, la pranz si seara

4. Unii isi permit sa te omoare pe trecerea de pietoni pentru ca spaga ii scoate din rahat, chiar daca ii ramane acolo doar constiinta

5. Unii isi permit sa ia decizii macabre, sa mareasca preturi, sa blocheze fonduri, sa imprumute tara pana la incapacitate de plata, pentru ca maidanul cu saracie e prea putin vizibil din turnurile de fildes iar ochelarii lor au menirea de a transforma totul in mov-lila

6. Unii isi permit sa-si construiasca ditamai capelele in cimitir, pentru linistea oaselor lor si ale viitorilor lor urmasi intru eternitate, in timp ce altii s-ar muta si maine acolo, doar ca sa aiba un acoperis sub care sa doarma

7. Unii isi permit sa se p…lictiseasca (asta vroiam sa scriu, nu altceva!) de sistemul invatamantului de stat pentru ca odraslele lor sunt bine mersi pe la diverse scoli inalte, pe bani multi, prin strainatate sau pe la scolile private rasarite si pe-aci

8. Unii isi permit sa judece stramb pentru ca interpretarea face parte din scuza judecatorului fara ca lui sa i se ”interpreteze” salariul in functie de incompetenta, coruptie sau rea credinta

9. Unii isi permit sa faca anchete de mantuiala, sau la comanda, dupa cum le e norocul, pentru ca evaluarea aia facuta odata la trei ani nu-l da afara din magistratura, nu-i scade din nas si nici din portofel

10. Unii isi permit sa traiasca fara frica de Dumnezeu, sa jure stramb, sa se destrabaleze, pentru ca smerenia n-are nimic a face cu imbuibarea, iar iertarea pacatelor au invatat sa si-o cumpere de pe-acum aruncand cu cate-o punga de arginti in populatie

Si lista ar putea continua. Am convingerea ca fiecare dintre noi simte pe propria piele aceasta discriminare sociala. La tot pasul. Nesimitirea, nepasarea, trufia, aroganta, snobismul, prostia, violenta, dorinta de imbogatire fara scrupule, calcatul pe cadavre, minciuna, bautura, banul au dus la scindarea societatii in trei parti: 80 la suta Iad, 19 la suta Rai si unu la suta fond de investitii. Romania nu a intrat inca in incapacitate de plata, dar se afla in cadere libera, iar Dumnezeu ne poate salva doar daca ne potrivim liberul arbitru cu vointa Sa.

P.S. Elodia nu a aparut. Nici formula de iesire din criza. Daca apar manifestari neplacute, adresati-va medicului sau farmacistului (daca nu cumva a intrat in somaj!)

http://www.ziuaveche.ro/editorial/1409-in-cadere-libera

[carmen]

Gustave Le Bon

Programul scris al candidatului nu trebuie să fie prea categoric... dar programul său verbal poate fi oricât de exagerat.

Prima dintre calităţile unui candidat este prestigiul. El poate fi înlocuit de avere. Talentul sau geniul nu contribuie la succes.

Ştiinţa ne-a promis adevărul. Nu ne-a promis niciodată pacea sau fericirea.

Forţa cuvintelor este atât de mare, încât este suficient să alegi bine termenii pentru a face acceptabile cele mai odioase lucruri.
Într-o mulţime se adună prostia, nu bunul simţ.

Istoria unui popor nu depinde de instituţiile sale, ci de caracterul său.
Acele cuvinte al căror sens este cel mai echivoc sunt cele care au uneori cea mai mare influenţă.

Cunoaşterea artei de a impresiona imaginaţia mulţimilor reprezintă cunoaşterea artei de a le guverna.

Mulţimile nu sunt capabile să resimtă decât sentimente simple şi extreme. Opiniile, ideile şi credinţele care le sunt sugerate sunt acceptate sau respinse în bloc şi considerate ca adevăruri sau erori absolute.

Citate din “Psihologia mulţimilor” – 1895

N-ai nevoie să fii laudat când eşti sigur pe tine; cine caută laudă se îndoieşte de valoarea sa proprie.

[carmen]

FOARTE ADEVARAT!! PT CINE NU STIE:

Luni, 02 Februarie 2009

Incepand de astazi, contributia de asigurari sociale platita de angajat creste cu un procent, de la 9,5 la 10,5 la suta. In plus, angajatorii sunt obligati sa achite contributii intre 20,8 si 30,8 la suta din venitul brut al angajatilor.

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni?

[carmen]

Dacă doream o viaţă normală în România aveam drumuri europene, încă din anii 90. Nu le avem nici acum ? De ce ? În interesul cui ? Pe banii cui ?

[lucian]

Dan Dungaciu: Axa Moscova-(Chişinău)-Budapesta? Imprimare E-mail
Chisinau, Romania de Est(Basarabia)/Romanian Global News
sâmbătă, 17 aprilie 2010

Dan Dungaciu: Axa Moscova-(Chişinău)-Budapesta?
„...este foarte important să se realizeze o autonomie teritorială în ceea ce priveşte Transnistria” (Zsolt Nemeth, viitor ministru de Externe al Ungariei, martie 2009)

Evoluţiile regionale aduc pe scenă provocări la care nu există deocamdată răspunsuri limpezi. Răsăritul Europei nu va mai arăta la fel după resurgenţa recentă a Rusiei, tragedia poloneză de la Smolensk sau alegerile din Ungaria.
Evoluţiile care ne aşteaptă pot fi surprinzătoare şi greu de gestionat. Două mize se ridică ameninţătoare la orizont: atitudinea diverselor state din regiune faţă de o Rusie din ce în ce mai activă, pe de-o parte, şi modul în care Federaţia Rusă va utiliza noile evoluţii în favoarea sa, pe de alta.

O Rusie activă pe mai multe fronturi

Pe fondul indeciziei euroatlantice, activismul regional al Moscovei devine tot mai pregnant. După rezultatul alegerilor din Ucraina, aceasta poate răsufla uşurată, chiar dacă eticheta de „pro-rus" aplicată preşedintelui Ianukovici este exagerată. Dar desfiinţarea Comisiei interdepartamentale pentru pregătirea aderării Ucrainei la NATO, organism înfiinţat în 2006 de Viktor Iuşcenko, sau a Centrului naţional pentru integrarea euroatlantică de la Kiev sunt gesturi relevante, ca şi cererea pentru reducerea cu o treime a preţul gazului natural livrat de Moscova. Ucraina „nu o fi Rusia", dar nici Occident nu este; cel puţin, deocamdată. De asemenea, în evoluţiile recente din Kârgâzstan, unde a fost semnalată prezenţa pe teren a serviciilor secrete ruse şi a trupelor speciale (150 de soldaţi) trimise urgent de Moscova, devine clar cine face jocurile. Nu e vorba obligatoriu de a-i scoate pe americani de la Manas, ci de a obţine un nou element de negociere. Pentru a elimina orice dubiu, Rusia a recunoscut urgent noul guvern şi a promis sprijin financiar. Dacă adăugăm aici faptul că, în ianuarie 2010, Moscova a semnat uniunea vamală cu Kazahstan şi Belarus sau că pregăteşte reformarea masivă a CSI-ului, avem un tablou semnificativ.
Dar în acest tablou mai trebuie, cu siguranţă, inclusă şi Polonia, unde iniţiativa reconcilierii ruso-polone a lui Vladimir Putin - reconcilierea, însă, cu Polonia premierului Donald Tusk, nu neapărat cu cea a fostului preşedinte Lech Kaczynski - este tot o ofensivă a Moscovei, respectiv o tentativă de a reduce tensiunile cu cel mai contondent critic european al său. Dar aici lucrurile au căpătat o altă turnură.

„Defecţiunea" poloneză sau geopolitica emoţionalităţii

Tragedia de la Smolensk (Rusia) în care şi-au pierdut viaţa preşedintele Lech Kaczynski şi soţia sa, dar şi o mare parte a elitei politice, financiare şi militare a Poloniei a schimbat nu doar starea de spirit a polonezilor, dar şi viitorul profil geopolitic al regiunii. Cele două Polonii de dreapta - una conservatoare (religioasă, moralistă, anti-rusă) alta liberal-pragmatică - au revenit în scenă cu şanse egale. Dacă înainte de tragedie evoluţia electorală a Poloniei nu era dificil de intuit, mergând - după dezamăgirea evidentă faţă de Obama - spre o abordare din ce în ce mai europeană şi mai pragmatică pe relaţia cu Rusia, acum lucrurile se complică. Valul de emoţionalitate care a cuprins Polonia după aflarea veştii că fatidicul Katyn a mai lovit o dată, poate căpăta contururi electorale. Dacă anterior Moscova putea spera să „scape" de fraţii Kaczynski şi tabla de valori conservatoare pe care o reprezentau aceştia prin alegeri libere - scorurile din sondaje indicau faptul că Lech Kaczynski era în urmă cu circa 10-15% -, acum lucrurile devin incerte. Menţinerea unui preşedinte conservator şi contondent la adresa Rusiei în Polonia complică lucrurile nu doar pe relaţia bilaterală, dar şi la nivelul UE, unde posibilul preşedinte Jaroslaw Kaczynski va scruta relaţia cu Rusia mai dur decât şi-ar dori-o unii lideri europeni. Una dintre mizele alegerilor prezidenţiale din Polonia aceasta este: modul cum se va articula de aici înainte vocea europeană faţă de Moscova.
Dar fereastra de oportunitate a intervenţiei ruse în regiune nu se va deschide atât în Polonia - chiar dacă preşedinte va deveni un reprezentant al liberalilor actualului premier Donald Tusk -, ci... la Budapesta.

O „nouă eră" în relaţiile ruso-maghiare

Victoria zdrobitoare în Ungaria a partidului FIDESZ, de dreapta, condus de Viktor Orban, va genera primul guvern monopartid al Ungariei postbelice. FIDESZ are şansa în turul doi să câştige 2/3 din voturi, adică posibilitatea unei majorităţi care să îi permită inclusiv modificări constituţionale. De asemenea, succesul partidului de extremă dreaptă, Jobbik, devenit al doilea partid al Opoziţiei, va avea nu doar efecte interne, dar şi externe (radicalizarea atmosferei electorale din Slovacia, de pildă). Premisele există. Dincolo de agenda internă complexă a Ungariei, cea externă va avea un rol esenţial. Pe vremea când Viktor Orban era premier, acesta a iniţiat controversata „lege a maghiarilor de pretutindeni", iar referendumul pentru dubla cetăţenie, organizat tot de el, în opoziţie fiind, a eşuat din pricina unei participări insuficiente a populaţiei. Astăzi există aproape unanimitate la Budapesta pentru acceptarea „dublei cetăţenii" şi nu există impedimente politice împotriva unui asemenea demers. Primele gesturi de politică externă pot părea surprinzătoare - dar nu sunt! Ministerul de Externe ungar va fi restructurat, una dintre modificări vizând înfiinţarea unui departament pentru maghiarii de dincolo de graniţe. Viitorul şef al diplomaţiei maghiare a fost deja anunţat, în persoana lui Janos Martonyi, care însă ar intenţiona să rămână la şefia ministerului doar până la sfârşitul preşedinţiei ungare a UE, în 2011. Probabilul său succesor este Zsolt Nemeth, actualul preşedinte al Comisiei parlamentare pentru politică externă, adeptul riscantelor şi periculoaselor autonomii teritoriale, fie că este vorba de Transnistria, fie că este vorba de Transilvania.
Reiterând, parcă, dictonul churchillian - „Ungaria nu are amici sau inamici permanenţi, doar interese permanente" -, luna trecută, Janos Martonyi s-a deplasat urgent la... Moscova! Acolo a discutat cu Serghei Lavrov despre o „nouă eră" în relaţiile dintre Rusia şi Ungaria. Mai mult, discuţia despre importanţa intrării Partidului „Noua Rusie" al lui Putin în Partidul Popular European - idee vehiculată într-o întâlnire anterioară de către Orban şi Putin -, a indicat limpede şi fără echivoc care vor fi partenerii Moscovei putiniste în Ungaria. „Aici e vorba despre oameni serioşi care discută lucruri serioase" - s-a spus la întâlnire. Iar lucru serios a fost faptul că relaţiile dintre Moscova şi Budapesta se înteţesc pe toate planurile, dincolo de retorica de campanie electorală, iar semnalul în acest sens a fost dat.

R. Moldova, încotro?

În această turbulenţă geopolitică regională, marcată de resurecţia rusă, alegerile poloneze sau cele din Ungaria (urmează Slovacia), R. Moldova are de jucat un rol important. Cine crede că resurecţia Rusiei se va opri la frontierele ei se înşală. Din această perspectivă, eventualele alegeri anticipate capătă o semnificaţie geopolitică evidentă şi presantă. O revenire la guvernare a unui partid - fie şi „reformat" - pentru care „lumina vine de la Răsărit" şi integrarea europeană a fost mai degrabă o lozincă, ar putea însemna plasarea unui Chişinău ieşit din cărţile europene pe plauzibila axă - conjuncturală, dar periculoasă - Moscova-Budapesta. În acel moment, o „nouă eră" se va deschide în regiune. Dar una care nu va aduce nimic bun.

Timpul.md

[carmen]

Magarul drept multumire loveste cu piciorul pe cel care il scarpina.

din Proverbe olandeze

[carmen]

Disperare si nerusinare

In fata Palatului Victoria, pensionari disperati s-au impins si au cazut de pe picioare. Ma indoiesc sincer ca printre ei erau prea multi beneficiari ai unor pensii de lux. Cei mai multi erau, cu siguranta, oamenii care nu primesc lunar mai mult de 1.000 de lei, care, si fara reducerea de 15%, sunt la limita subzistentei. E drept, majorarea pensiilor de care au beneficiat in 2007 a fost una nesustenabila, dar nu este vina lor. Atunci au fost victimele populismelor, acum sunt victimele incompetentei corupte.

Profesorii intra in greva generala. In decembrie 2008, actualii guvernanti si presedintele tarii se jurau ca vor primi lefuri cu 50% mai mari. De la 1 iunie vor primi salarii cu 25% mai mici. Diferenta de 75% este procentul de incompetenta si nesimtire din activitatea politicienilor romani.

Guvernantii, la fel de vinovati ca predecesorii lor pentru situatia actuala, transmit si ei mesaje puternice. Mai precis, fac exercitii nerusinate de imagine.

Elena Udrea-Cocos si Adriean Videanu - Marmosim, cunoscut si sub numele de cod Bordura, isi doneaza salariile intr-un cont de solidaritate, iar generalul imobiliar si de secretariat Gabriel Oprea, recuperat miraculos din mafia lui Adrian Nastase si recompensat cu doua stele pentru merite deosebite de intendenta, a deschis un cont de solidaritate. Este vorba despre salariul cu care doamna Udrea-Cocos nu-si poate cumpara nici macar o pereche de pantofi Chanel, iar domnului Videanu nu-i ajunge nici pentru o zi petrecuta in mod corespunzator pe Coasta de Azur.

In loc de asa sacrificiu devastator, ar fi bine ca domniile lor si colegii deocamdata nedonatori de salarii sa restituie, in contul de solidaritate, toti banii facuti de-a lungul timpului din contracte cu statul incheiate personal, prin sot, sau in folosul clientelei politice. Si domnul Blaga, de exemplu, sa restituie banii incasati de la stat de feciorul personal, dar si domnul Sebastian Vladescu superbele indemnizatii de prin consiliile de administratie si comisiile de privatizare. Cam de cate pensii si indemnizatii pentru mame credeti ca s-ar aduna in cont?

Cat timp nu vom vedea asemenea varsaminte in contul de solidaritate (si sigur nu vom vedea), ci doar niste firmituri fara importanta, asemenea gesturi sunt nu numai ridicole, ci de-a dreptul sfidatoare.

Nici de salariul lui Traian Basescu nu are nevoie poporul. Sa si-l tina, dar sa-l merite.

Presedintele nu este in acest moment exact ceea ce a promis ca va fi: garantul faptului ca guvernarea PD-L nu va cunoaste nici incompetenta PNL, nici jaful PSD. Ei bine, intr-un an si jumatate, de cand Emil Boc este seful guvernului, am avut ocazia sa ne gandim ca in materie de jaf si incoompetenta PD-L reprezinta o tragica incununare.

Si ce a facut Traian Basescu impotriva acestei realitati, vreme de un an si jumatate? A tacut si, cu exceptia catorva intepaturi, s-a facut ca nu vede. Unde s-o fi topit toata intransigenta domniei sale din perioada guvernarilor Nastase si Tariceanu ? Unde a fost Traian Basescu cand PD-L si PSD, reunite in guvernul sau de vis, feudalizau Romania? De ce a promulgat domnia sa legea care dadea lumina verde ordonantei "iesirii din ipocrizie", prin care functionarii publici au fost repolitizati? Unde era domnia sa cand robinetele bugetului s-au deschis la maximum pentru a umple pana la refuz tancurile clientelei rosii si portocalii?

Unde era cand cheltuielile bugetare au continuat sa creasca galopant in plina criza? N-a observat presedintele, cel care zice ca le stie pe toate, ca in primul semestru al acestui an guvernul si institutiile din subordinea acestuia au cheltuit pe achizitii o suma aproape egala cu tot ce s-a cheltuit anul trecut si, in tot cazul, cu mult mai mult decat s-a dat pe investitii?

I s-a parut normal ca intr-un si jumatate reprezentatii PD-L, in frunte cu Emil Boc nu au fost in stare macar sa schiteze un plan de restructurare a sectorului bugetar? Daca restructurarile ar fi fost facute anul trecut, n-am fi ajuns acum la asemenea masuri de austeritate. S-ar fi opus probabil PSD, dar pana una alta, n-a avut la ce.

Dupa ce PD-L guverneaza jalnic de un an si jumatate, dupa ce din decembrie 2008 Romania are, poate, cel mai slab premier din ultimii 20 de ani ( doar Radu Vasile poate sa-l mai intreaca), presedintele da vina pe conspiratii ale profitorilor anilor tulburi '90 si pe greaua mostenire. Au si ele rolul lor important in tulburarile de acum, fara indoiala, dar nu poti decupa chirurgical din tabloul general responsabilitatea proprie, a partidului tau si a premierului la care tii cu dintii si nu ai dreptul sa te comporti de parca abia ieri ai fi preluat puterea.

Cat timp aceasta ii va ramane atitudinea, Traian Basescu poate sa-si doneze indemnizatiile pentru tot restul vietii , ca tot nu va convinge poporul de onestitatea sa si de rostul sacrificiului de acum.

Miercuri, 12 Mai 2010, ora 18:00
Sursa: Ziare.com
Autor: Constantin Racaru

http://www.ziare.com/social/salariu/disperare-si-nerusinare-1015188

[carmen]

Să trăiţi bine !
Dar nu oricine !
Doar ai mei, restul ......

[carmen]

Desfigurarea României sau genocidul silenţios

12 Mai 2010 Nicolae Merişanu

România trăieşte în momentul de faţă o situaţie-limită: deşi liberă, prin jertfa tinerilor din 1989, ea este mai săracă decât în 1989! Ţara riscă să-şi piardă “conţinutul”, adică poporul, iar guvernul nu-şi mai poate proteja cetăţenii oneşti de un “război” economic nedeclarat.

Cum s-a ajuns aici? Simplu, urmare a repetatelor devalizări ale economiei naţionale, menţinerii incompetenţei şi mafiilor transpartinice, minţirii grosolane a electoratului. Curbele de sacrificiu pe care le cere regimul Băsescu-Boc unei populaţii epuizate de privaţiuni, datorii şi lipsă de orizont se aseamănă în multe privinţe cu sacrificiile inutile pe care Ceauşescu le pretindea românilor în anii ’80. Diminuarea salariilor şi pensiilor e o iluzie de redresare, e o disperată măsură de a acoperi golurile făcute de nesătuii politicieni şi acoliţii lor, e abaterea atenţiei de la uriaşele averi nejustificate, unele transferate în Occident - acolo se află banii dvs.!

Încercarea diversionistă de a compara starea României cu cea a Greciei nu rezistă unei analize lucide.
Românii n-au avut niciodată salariile grecilor, România nu dispune de infrastructura Greciei şi nici de un turism performant ca al ei! Şi, din păcate, nici de organizaţii care să apere poporul de minciunile politicienilor! Ce au în comun criza din Grecia şi cea din România este furtul! Furt care ar trebui acoperit exact de oamenii care văzuseră în Băsescu un cruciat împotriva Mafiei şi, de aceea, l-au votat! După spusele actualului preşedinte, un fel de Vlad Ţepeş de carton, “băieţii răi şi deştepţi” urmau să se zvârcolească în ţepe, în Piaţa Victoriei. Şi au fost destui naivi care au văzut în el un Cavaler al Dreptăţii!

Ce a urmat după alegerea sa la primul mandat se ştie: un meci plicticos şi păgubos între Tăriceanu şi Băsescu în care apărea la momentul oportun şi umbra liderului PNL, conu’ Dinu Patriciu. Tăriceanu e acuzat direct sau voalat că e marioneta lui Patriciu, iar lucrurile nu se puteau clarifica nici juridic, nici moral, fiindcă guvernul reprezenta o direcţie, iar Preşedinţia, altă direcţie. Tăriceanu, în cele din urmă, dispare, Preşedinţia are acum toate pârghiile să facă reforma morală care întârzie de 20 de ani, poate relansa economia şi, în fine, poate să-i tragă în ţeapă pe “moguli” sau “mafioţi”.

Dar constatăm cu stupoare că cei chemaţi să se sacrifice sunt exact oamenii care l-au repus în funcţie pe Băsescu după suspendarea parlamentară. Adică bătrânii care au muncit o viaţă întreagă cinstit şi care acum pot muri liniştiţi că în România a triumfat capitalismul făcut de comunişti! Apoi vor muri cei ce şi-au încropit o mică afacere şi vor fi executaţi de bănci, disponibilizaţii care-şi vor pierde casele, oamenii care n-au ştiut să se “descurce”, fiindcă n-au ştiut să fure!

După Revoluţie, românii au fost împroprietăriţi, pe bună dreptate, cu apartamentele pe care le-au cumpărat la preţuri simbolice, iar astăzi ajung să constate ca trăiesc epoca marilor deposedări! În loc să avem o “MIDDLE CLASS”, vom avea o “HOMELESS CLASS”!

Nu ştiu, domnule Preşedinte, dacă mai străbateţi oraşul căruia i-aţi fost primar, dar v-aş sugera ca împreună cu premierul Boc să vă plimbaţi o oră prin grădina Cişmigiu ca să vedeţi cât a crescut numărul cerşetorilor, nebunilor, al celor ce dorm pe bănci sau în cutii de carton. Dacă citiţi presa, veţi afla câţi disponibilizaţi se sinucid, câţi tineri de talent îşi blestemă zilele că s-au născut în România, cum orice sentiment patriotic moare!

În faţa acestui genocid silenţios nu poţi tăcea dacă eşti om lucid şi onest! Ştiu că starea jalnică a economiei nu este doar rodul guvernării amatoristice a guvernului Boc, s-au acumulat multe greşeli, multe trădări ale ţării, începând cu 1990! Însă nimeni dintre decidenţi nu a plătit, găurile se acopereau de la buget, din banii prostimii, în vreme ce “şmecherii” îşi alimentau conturile din Elveţia!

Au fost milioane de oameni care au sperat ca Băsescu să facă ordine, au văzut în el un altfel de preşedinte decât Iliescu sau Constantinescu, au crezut că va fi un luptător anti-Mafie! Votanţii dvs., domnule Preşedinte, sunt acum profund dezamăgiţi! Şi înainte de a face acest sacrificiu inutil - economia nu se va redresa prin “ajustări” salariale - căutaţi o echipă de profesionişti care să guverneze ţara, spuneţi răspicat unde sunt banii României, dacă ştiţi. E un moment delicat când cuvintele Democraţie, NATO, UE îşi vor pierde conţinutul! Lumea disperată va dori un nou Nea Nicu - ceva păpică şi căldurică, ţara se va transforma într-un gigantic cimitir de suflete moarte!

Spuneţi adevărul chiar dacă vă e frică: România nu se va redresa prin aceste măsuri nici în 2010, nici în 2011! Aş dori să mă înşel, dar, din nefericire, timpul îmi va da dreptate. Clasei politice, în totalitate, dar, în special, Puterii actuale îi revine sarcina de a opri acest genocid silenţios împotriva poporului român! Iar dacă în Piaţa Victoriei nu vor fi traşi în ţepe “mafioţii” sau “ţeparii”, n-ar fi rău ca, din când în când, poporul să-i tragă la răspundere pe cei care i-au furat ţara.

Coidianul.ro

[carmen]

Stimulente nesimţite în 2009 pentru angajaţii din ministerul Muncii şi cel de Finanţe

Mariana Bechir, Joi 13 mai 2010

Un document care a fost luat în calcul de Guvern în stabilirea reducerilor la care s-a angajat în faţa FMI a adus ieri în faţa opiniei publice cheltuielile pe care ministerele le-au făcut anul trecut cu plata primelor şi a sporurilor. Documentul a făcut parte din dosarul pe care Ministerul Finanţelor l-a trimis miercuri seară sindicatelor, pentru a fi studiat de acestea până la viitoarea şedinţă a Consiliului Economic şi Social.
Prime de câte 13.000 de lei pe lună
Astfel, Ministerul Finanţelor Publice este pe primul loc în rândul instituţiilor publice la capitolul fond de stimulente acordat în anul 2009. Cu un număr de aproximativ 32.000 de angajaţi, câştigul salarial este de 2.037 de lei şi cu tot cu stimulente ajunge la 4.343 de lei pe lună.
Fondul de stimulente s-a ridicat, anul trecut, la peste 890 de milioane de lei (peste 200 de milioane de euro). Reprezentanţii instituţiei au declarat, însă, pentru „Adevărul", că funcţionarii ministerului nu sunt cei mai avantajaţi. „Ai noştri sunt departe de ce iau funcţionarii din alte instituţii publice", ne-a spus secretarul de stat în Finanţe Gheorghe Gherghina.
Oficial, aceste stimulente sunt acordate pentru „activitatea desfăşurată". Multe dintre instituţii dau angajaţilor un procent din încasările de la amenzi. Aceste sporuri se opresc la secretarii de stat, nivelul maxim până unde se pot acorda stimulentele fiind directorii de departamente. Un astfel de funcţionar a câştigat anul trecut, în medie, 155.500 de lei pe an, respectiv aproximativ 13.000 de lei pe lună.
Reprezentanţii de la Finanţe spun că alocările pentru anii 2010 şi 2011 vor fi condiţionate de colectarea veniturilor la buget, aşa cum s-au angajat autorităţile în negocierile cu FMI. Un alt minister, al Mediului, a cheltuit tot în 2009 aproape 14 milioane de lei. „Stimulentele s-au dat anul trecut pe ochi frumoşi. Consilierii primeau stimulente la greu, iar angajaţii simpli, nimic", spun surse din Ministerul Mediului şi Pădurilor.
5.000 de euro de om
În Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale (MMFPS), salariul mediu a fost anul trecut de 2.044 de lei. Fondul de suplimente plătite anul trecut în Ministerul Muncii a fost însă de patru ori mai mare decât fondul de salarii, ceea ce a dat în statistica Finanţelor un venit mediu pe angajat de peste 7.705 de lei, cu 5.000 de lei peste salariu.
Ministerul Muncii nu a oferit nicio explicaţie pentru aceste stimulente uriaşe care au umflat în acte veniturile angajaţilor din subordine. Mai mult, pe site-ul ziarului „Adevărul", angajaţii simpli din inspecţiile teritoriale de muncă susţin că primele lor nu se ridicau decât la nivelul a câtorva sute de lei lunar, nicidecum la sume de 5.000 de lei.
Stimulentele de la Muncă par a avea o altă explicaţie decât cea de la Finanţe. Ingrid Iordache, vicepreşedinte la Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici (SNFP), spune că este vorba despre o confuzie: „Nu e vorba doar de stimulente, care sunt foarte mici şi sunt primite de foarte puţini salariaţi. În realitate, acele sume uriaşe sunt suplimentele pe care unii funcţionari publici le-au câştigat anul trecut în instanţă", explică femeia. Iordache, de exemplu, a primit anul trecut 13.000 de lei după ce a câştigat procesul împotriva ministerului.
Banii reprezentau nişte sporuri speciale, numite suplimente „pentru post" şi „de treaptă", prevăzute în Legea statutului funcţionarilor publici. Aceste sporuri nu au fost plătite niciodată, iar acum doi ani bugetarii au început să le revendice în instanţe. Peste 5.000 de funcţionari publici au câştigat procese în care judecătorii au dispus plata din urmă, pe mai mulţi ani, a celor două suplimente. Aşa au ajuns ele în bugetul de stimulente pe anul 2009.
În general, la un salariu de bază de 1.000 de lei, plus plata dobânzilor, fiecare funcţionar a obţinut în instanţă cam 5.000 de euro, potrivit calculelor făcute de Liviu Toader, primvicepreşedintele SNF. Cu alte cuvinte, statul le datorează acestor peste 5.000 de funcţionari publici, care au câştigat definitiv procesele, peste 25 de milioane de euro. În momentul acesta, în instanţă se află alte peste 20.000 de dosare care au acelaşi obiect - suplimentele. A contribuit Francisca M. Catană
Impozit pe tichetele de masă
Una dintre propunerile Guvernului pentru Memorandumul cu FMI este impozitarea tichetelor de masă, măsură care, dacă s-ar aplica timp de şase luni, ar aduce la buget 345 de milioane de lei.
Potrivit consultantului fiscal Sorin Istrate, Managing Partner la Contexpert, implicaţiile asupra salariaţilor depind foarte mult de ponderea ocupată de tichetele de masă în cadrul pachetului salarial. „În acest moment, salariul minim pe economie este de 600 de lei brut, echivalent a 460 de lei net. Considerând că valoarea tichetelor de masă pentru o lună întreagă este de 185 de lei, ajungem la o pondere a valorii tichetelor în cadrul pachetului salarial de 29%", arată Istrate.
În cazul în care tichetele de masă vor fi impozitate cu totalitatea taxelor şi contribuţiilor sociale, valoarea pachetului salarial se va reduce cu 82 de lei, ceea ce va duce la o diminuare a veniturilor salariatului cu un procent de 13%. „Descoperim astfel că Scrisoarea de Intenţie înaintată de Guvern către FMI ascunde, pe lângă reducerea salariilor în domeniul bugetar cu 25%, şi o reducere de 13% a veniturilor din sectorul privat - în cazul pachetului salarial minim la care se adaugă tichete de masă impozitate", mai spune consultantul.

http://www.adevarul.ro/actualitate/eveniment
/Haosul_primelor_la_Finante_si_la_Munca_0_260974521.html

[carmen]

Jos labele de pe pensionari!

Miercuri, 12 Mai 2010 19:01
Scris de Razvan SAVALIUC

Numai niste iresponsabili pot aparea peste noapte la televizor sa anunte ca se vor taia pensiile, deoarece s-au terminat banii de la buget. O astfel de politica abrupta denota lipsa de respect pentru varstnici a celor care au gestionat banul public si care, daca si-ar fi facut treaba, ar fi trebuit sa previna un asemenea deznodamant. Nu astepti pana in ultima clipa, cand vezi ca ti s-a terminat ultimul sfant, ca sa anunti ca ai buzunarele goale.

Cum nu poti minti continuu, dupa cum iti vine mai bine, ba ca nu e criza, ba ca e criza, ba ca iesim din criza... Cu ce drept se joaca unii cu vietile oamenilor? Daca pe timp de criza, unele categorii sociale au sansa de a supravietui prin alte mijloace, modul in care sunt tratati azi pensionarii este o crima impotriva umanitatii. Acesti pensionari sunt parintii nostri, care ne-au dat viata si care dupa 30-40 de ani de munca au ajuns sa nu-si mai poata plati nenorocita de intretinere, lumina si telefon. Ce sa mai vorbim de medicamente sau o mancare mai buna. Care n-au copii sa-i mai ajute mor uitati prin apartamente de bloc. Statului mafiot, prin politicienii care s-au perindat regim dupa regim, nu i-a pasat de vietile oamenilor. A furat continuu din banii pensionarilor, pentru a face cheltuieli pe unde aveau domnii politicieni interesul. La nicio schimbare de guverne, nu s-a incheiat vreodata vreun proces verbal de predare-primire a gestiunii nationale intre premierii care s-au succedat la Palatul Victoria. Hotii care ne-au guvernat in ultimii 20 de ani s-au acoperit unul pe altul, fiecare preluand stafeta marelui jaf. In public au facut pe rivalii politici, in spate au fost mereu parteneri de afaceri. Daca am avea Justitie reala in Romania, procurorii de la Parchetul Inaltei Curti trebuiau azi sa-i defileze zi si noapte la audieri pe toti fostii si actualii premieri, ministri ai finantelor si alti gestionari ai banului public, sa spuna ce au facut cu banii pensionarilor. Ar fi trebuit sa avem cativa demnitari deja arestati pentru nenorocirea milioanelor de pensionari. Ar fi trebuit sa stim de cand se deturneaza banii pensionarilor, unde anume au fost cheltuiti, cine i-a furat s.a.m.d. Sa spui brusc ca nu mai ai bani pentru pensii, e ca si cand pensionarii si-ar fi depus economiile la o banca, si cineva le-a furat banii din banca, iar tu te faci ca nu vezi. Placa cu pensiile speciale nu tine aici, pentru ca fiecare pensionar care a contribuit o viata la fondul pentru batranete, trebuia sa-si regaseasca mica lui agoniseala, plus dobanzile aferente, daca statul si-ar fi respectat angajamentele fata de el, dupa ce l-a obligat pe tot timpul vietii active la plata cotei de asigurari.

Din nefericire, intr-un stat mafiot precum cel din Romania, toate puterile s-au intrecut in a ticlui si apoi musamaliza marile furaciuni post-decembriste: Caritas, MegaCaritas, Bancorex, Bankcoop, BIR, Albina, FNI, FNA, Flota si cate si mai cate banci, jocuri piramidale, intreprinderi de stat, resurse minerale... Banii pensionarilor au fost doar un mizilic. Puterea politica a fost prima la furat, prin Executiv si Legislativ, atingand “maiestria” de a fura cu acte normative, cu legi. Puterea judecatoreasca nu s-a lasat mai prejos, devenind prin exponentii ei de varf protectoarea banditilor din politica, infruptandu-se din mai toate jocurile piramidale si marile devalizari. Pana si serviciile secrete au devenit in buna masura slugile hotilor din politica, punand zilnic la mapa ministrilor-talhari informatii despre marile privatizari si afaceri din economice, astfel incat “banditii cu staif” sa afle daca cineva ii “tradeaza”. Nu exista o licitatie publica corecta in Romania, pana aici s-a ajuns cu frenezia jefuirii banului public. La fel cum nu avem dosare penale cu inculpati pentru licitatii trucate – semn al protectiei in alb acordate mafiei politice de catre magistrati. Saracia si disperarea care i-a cuprins pe romani este endemica. Toti cei cinstiti simt pe pielea lor ca nu mai pot trai in aceasta tara. Ca indiferent in cine si-au pus sperantele la alegeri, toti sunt la fel ca cei de dinainte, daca nu chiar mai rai. Toti te imbie la alegeri cu minciuni si cu traiste de mancare, ca sa-ti cumpere votul, pentru ca apoi sa fie primii care sa-ti rapeasca dreptul de a trai intr-o tara in care sa fi respectat. Nu vreau sa fiu extremist, dar pentru a transforma societatea bolnava in care traim nu se mai poate prin simplul vot dat la alegeri. Politicienii au devenit mult prea nesimtiti, iar bogatul nu-l va intelege niciodata pe cel sarac. E nevoie de o masura mult mai radicala. Poate de o mamaliga care explodeaza.